Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 12:15 - Biblia în versuri 2014

15 El, calea apelor, apucă, Oprindu-le și tot usucă! El poate să le slobozească, Pământul să îl pustiască.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Iată, El oprește apele și totul se usucă; când El le dă drumul, acestea devastează țara.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Dacă Dumnezeu oprește apele, vine seceta. Și dacă El le eliberează, ele inundă țara.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Iată, el oprește apele și ele se usucă, le dă drumul și ele schimbă pământul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 El oprește apele, și totul se usucă; El le dă drumul, și pustiesc pământul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Iată, el oprește apele și ele seacă; el le dă drumul și ele răstoarnă pământul.

Onani mutuwo Koperani




Iov 12:15
18 Mawu Ofanana  

Însă atunci când S-a uitat La Noe, și când l-a găsit Că e așa cum și-a dorit, Domnul a zis: „În fața Mea, Nici o făptură n-o să stea. Pe toate, astăzi, le-am urât! Sfârșitul lor e hotărât, Căci au pătat pământul tot Și-astfel, să le distrug, socot.


Căci iată, Eu am să lovesc Pământul, și-am să nimicesc Orice făptură, pe-a lui față, În cari suflare-am pus, de viață. Potop de ape-atunci veni-va Și-orice făptură-astfel, pieri-va!


În anu-al șasesutelea, De viață, Noe se găsea. Când a șaptesprezecea zi A luni-a doua se ivi, Ale Adâncului izvoare S-au slobozit din stăvilare,


Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.


În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


Însă apoi, râu-a secat, Pentru că-n țară n-a plouat.


Că El, în mâinile Lui ține, Suflarea celor ce trăiesc, Fie că-i suflet omenesc, Sau fiară – tot ce viețuiește.


Când greutate-a rânduit El, vântului, și-a stabilit


Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”


Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.


El mustră marea și-o usucă, Face ca apa să se ducă Din râuri și le seacă-astfel. Basanul și-ntregul Carmel Tânjesc, iar floarea cea vestită – Cea din Liban – e veștejită.


Adevărat zic, oameni buni: A fost, trei ani și șase luni, Cerul închis, ploi să nu fie – În vremurile lui Ilie – Când mare foamete-a venit Și peste țară-a bântuit. Erau, atunci, în Israel Văduve multe, însă, el –


Că de cumva, așa veți face, Nu mai aveți parte de pace, Căci peste voi are să vie – Atunci – a Domnului mânie. Cerul va fi închis apoi, Și nu au să mai cadă ploi. Roade, din câmp, nu mai primiți Și-astfel, curând, o să pieriți Cu toți, din acea țară bună, În care Domnu-acum v-adună.”


Să-nchidă cerul, vor putea, Iar ploaia nu va mai cădea, În zilele lucrării lor. Ei au, asupra apelor, Puteri, putând ca să le facă, În sânge, ca să se prefacă. De câte ori au să dorească, Pământul, pot ca să-l lovească, Cu orișice nenorocire,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa