Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 12:10 - Biblia în versuri 2014

10 Că El, în mâinile Lui ține, Suflarea celor ce trăiesc, Fie că-i suflet omenesc, Sau fiară – tot ce viețuiește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 În mâna Sa se află sufletul a tot ce este viu și suflarea oricărui trup omenesc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 În mâna Sa este viața fiecărei creaturi și suflarea oricărui om!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 El are în mână sufletul a tot ce este viu și duhul oricărei fapturi umane.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 El ține în mână sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 în a cărui mână este sufletul oricărei vietăți și suflarea oricărui om?

Onani mutuwo Koperani




Iov 12:10
17 Mawu Ofanana  

Atunci Domnul a modelat – Din lut – un om, și i-a suflat, Un duh de viață-n nări, și știu Că l-a făcut un suflet viu.


Căci iată, Eu am să lovesc Pământul, și-am să nimicesc Orice făptură, pe-a lui față, În cari suflare-am pus, de viață. Potop de ape-atunci veni-va Și-orice făptură-astfel, pieri-va!


Cât suflul de la Dumnezeu Îl am în nări, cât mă mai ține Și sufletul aflat în mine,


Ce poate să nădăjduiască Cel rău, când Domnu-o să voiască Să îi scurteze-al vieții fir Și să-i ia sufletul? Mă mir!


Al Domnului Duh m-a făcut, Și Cel Puternic m-a umplut De viață, cu a Lui suflare.


Când Fața Ta nu se arată, Un tremur le cuprinde-ndată. Le iei suflarea: ele mor Și intră în țărâna lor.


Când le trimiți suflare-n dar, Zidite ele vor fi iar. În acest fel, cu a lor viață, Tu înnoiești a lumii față.


M-am îndemnat la căutarea Și-apoi, atent, la cercetarea Tuturor câte s-au făcut Pe lume. Astfel, am văzut Că omul cel neprihănit, Cu faptele ce-a săvârșit, Se află-n mâna Domnului; Iar soarta înțeleptului, Cu tot ce face pe pământ, În mâna Lui, de-asemeni, sânt, Precum și dragostea-i aflată Și ura cea înverșunată. Ce-n viitor are să fie, ‘Nainte, bietul om nu știe. Nici înțeleptul, cu-a lui minte, Nu știe ce-i e pus ‘nainte.


Așa vorbește Domnul – care A întocmit pământ și mare, A făcut ceruri câte sânt, Și le-a întins peste pământ – Acela care a făcut Ființele ce s-au văzut, Acela care-a dat suflare De viață, pentru fiecare:


Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.


Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!


Cei doi căzură la pământ Și au strigat: „O, Doamne sfânt! Tu, Dumnezeul tuturor, Domn peste duhurile lor, Tu știi că a păcătuit Un singur om! Va fi lovit, Acum, pentru greșeala lui, Întreg poporul Domnului? Pentru-ale lui păcate, oare, Lovești întreaga adunare?”


Cel cari, din carne, e făcut, E numai carne, dar acel Născut din Duh, duh e și el.


Astfel de mâini – nu-i trebuiesc. Căci El este Acela care Dă, tuturor, viață, suflare, Și toate lucrurile. El


Prin El, avem noi, viața dar, Și-asemenea mișcarea, iar Ființa, tot prin El, ni-e dată, Precum ai voști’ poeți – odată – De El, în graiul versului, Au spus: „Suntem din neamul Lui.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa