Iov 11:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Dar ochii celor răi se vor închide. Orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei, iar speranța lor va fi să-și dea ultima suflare“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală. Orice posibilitate de scăpare va fi anulată pentru ei. Astfel, singura lor speranță va fi să ajungă la ultima lor suflare!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Dar ochii celor nelegiuiți se vor consuma; locul de scăpare va pieri de la ei și speranța lor va fi să-și dea duhul”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Dar ochii celor răi se vor topi; scăparea va pieri de la ei și nădejdea lor va fi să‐și dea duhul.

Iov 11:20 Mawu Ofanana

Iov 12:1

Iov, după ce a ascultat, Privind la ei, a cuvântat:

Iov 17:5

Prietenul, spre-a fi prădat, Acela fie blestemat Cu stingerea luminilor Cari ard în ochii fiilor.

Iov 18:14

O vreme, când are să fie Răpit din cortul său, în care Crezuse că adăpost are, Și la-mpăratul spaimelor Va fi târât. Locuitor,

Iov 27:22

Domnul zvârle, din cerul Său, Săgeți, asupra celui rău. Acesta-ncearcă să se-ascundă, Ca vârful lor să nu-l pătrundă.

Iov 27:8

Ce poate să nădăjduiască Cel rău, când Domnu-o să voiască Să îi scurteze-al vieții fir Și să-i ia sufletul? Mă mir!

Iov 3:21

De ce dă viață El, celor Care, nimica, nu mai vor, Doar moartea – ca un ultim bine Mult așteptat – ce nu mai vine Deși-o doresc ca pe-o comoară, Sau celor care vor să moară

Iov 3:22

Nemaiputând de bucurie, Cuprinși de mare veselie De cumva și-ar găsi mormântul Și de i-ar înghiți pământul?

Iov 31:16

Dacă n-am dat pomană eu Săracilor care-mi cereau, Din vina mea de se topeau – În lacrimi – ochii văduvei, Și dacă singur – fără cei

Iov 34:22

Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.

Iov 6:9

De-ar vrea ca să mă prăpădească Și mâna Lui să mă zdrobească!

Psalmi 142:4

Doamne, spre dreapta Îți rotește Ai Tăi ochii, iar apoi privește! De nimeni nu sunt cunoscut, Orice speranță mi-am pierdut, Căci sunt privit cu nepăsare Și nu mai am nici o scăpare.

Psalmi 69:3

Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu.

Proverbe 10:24

Cel rău, chiar dacă se păzește, De ce se teme, e lovit; Dar omului neprihănit, Tot ceea ce o să-și dorească Are să i se împlinească.

Proverbe 10:28

Chiar așteptarea o să fie Prilej de mare bucurie Pentru acel neprihănit; Însă-n zadar a năzuit Cel ce e rău – nădejdea lui,

Proverbe 20:20

Dacă cumva, un om blesteamă Pe tatăl său și pe-a sa mamă, Atunci opaițu-i va fi stins, Fiind de bezna grea, cuprins.

Ieremia 25:35

Nu mai e loc de-adăpostit Pentru cei care s-au vădit A fi ai turmelor păstori! Nici pentru povățuitori Nu se mai află vreo cărare Sau vreo portiță de scăpare!

Plângerile 4:17

Privirile ni se sfârșeau, Iar ochii noștri se roteau Zadarnic după ajutor! Cătam cu toții, rugător, Către un neam și-am tot sperat, Dar izbăvire nu ne-a dat.

Levitic 26:16

Iată, atunci ce vă voi face: Nu am a vă lăsa în pace, Ci trimit groaza peste voi, Lingoarea, frigurile-apoi, Iar ochii voștri se vor stinge Și viața vi se va prelinge Din trupuri. Roada semănată, De-ai voști’ vrăjmași va fi mâncată.

Amos 2:14

Să fugă, nu va mai putea Cel iute, orișicât ar vrea, Și nici puterea ce o are, N-o să-i slujească celui tare. Viteazul n-o să izbutească, Viața, ca să și-o izbăvească.

Deuteronom 28:65

La neamuri, când va fi să stai, Tu, liniște, nu o să ai. Nu vei avea loc de odihnă, În care să te-așezi în tihnă, Un loc al tău pe cari să-ți pui, Când vrei, talpa piciorului. Teama, atunci, mereu va sta Înfiptă, în inima ta. În vremea care o să vie, Lâncezi, ai tăi ochi au să fie, Iar sufletul tău – ne-ncetat – Are să fie-ndurerat.

Evrei 2:3

Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,