Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 11:13 - Biblia în versuri 2014

13 Te sfătuiesc, spre Dumnezeu, Să-ți îndrepți inima. Aici, Tu, mâinile, să îți ridici

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Dacă îți vei îndrepta inima și îți vei ridica mâinile spre El,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Dacă îți vei corecta inima și îți vei ridica mâinile spre El,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Dar tu, întărește-ți inima și întinde-ți palmele spre el!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Tu îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu, întinde-ți mâinile spre El.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Dacă‐ți vei îndrepta inima și‐ți vei întinde mâinile spre el;

Onani mutuwo Koperani




Iov 11:13
18 Mawu Ofanana  

Dar Roboam, cât a trăit, Doar lucruri rele-a săvârșit, Căci nu L-a căutat, mereu, Pe-al lui Israel Dumnezeu.


El a mai zis: „Însă, văd bine Că ai și ceva bun în tine, Pentru că ai zvârlit afară, Toți idolii aflați în țară Și ți-ai pus inima, mereu, Să-L caute, pe Dumnezeu.”


Dar încotro – iată-ndrăznesc Să-ntreb – inima te îndeamnă? Privirea-ți țintă, ce înseamnă?


Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.


Și ai să-L rogi, iar Dumnezeu O să te-asculte tot mereu, Și juruințele făcute De tine-atunci, vor fi ținute.


„E fericit omul certat De Dumnezeu. Neîncetat, Să prețuiești mustrarea Lui.


„Eu aș fugii la Dumnezeu. I-aș spune Lui, necazul meu,


Îmi întind mâinile, mereu, Spre Tine, iar sufletul meu, Suspină-n urmă-Ți, ne-ncetat, Ca un pământ ce e uscat.


Vin din Egipt aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Iar Etiopia își ține Mâinile-ntinse-atunci când vine Și-aleargă către Dumnezeu.


Când în necaz mă aflu eu, Iute mă-ndrept spre Domnul meu. Întinse, mâinile mi-au stat, Întreaga noapte, ne-ncetat. Sufletul meu, plin de durere, Nu mai vrea nici o mângâiere.


Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!


Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


Cu ale noastre mâini, de-odată, Și inima fie-nălțată Spre Dumnezeu, zicând apoi:


Robul, cari voia i-a știut Stăpânului, dar n-a făcut Așa precum el a dorit, Are să fie pedepsit, Cu multe lovituri. Cel care


Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa