Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 11:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar dimpotrivă, omu-ți spun Că are minte de nebun Și-asemenea este născut, Ca mânzul care l-a avut Măgarul cel sălbatic. Eu

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Dar omul nebun va deveni înțelept, când mânzul măgarului sălbatic se va naște om!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dar un om care nu are abilitatea înțelegerii lucrurilor, nu poate obține înțelepciune – așa cum nici măgarul sălbatic nu se poate naște om!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Omul nebun devine inteligent când puiul de măgar va da naștere unui om!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Omul, dimpotrivă, are minte de nebun și s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Dar omul cel deșert va căpăta pricepere când mânzul unui măgar sălbatic se va naște om.

Onani mutuwo Koperani




Iov 11:12
24 Mawu Ofanana  

„Ce-i omul, pentru-a fi curat? Poate cel care s-a-ntrupat Dintr-o femeie pământeană, Să fie fără de prihană?


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


De-asemenea, a năruit Capcanele ce le-au întins Înșelătorii. El i-a prins, Pe înțelepți, în planul lor, În miezul vicleniilor.


Zbiară măgarul dacă are Iarbă? Sau când este mâncare, Mugește boul? Sau socoți


Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.


Pe om, Tu Doamne îl lovești, Pentru păcate-l pedepsești, Încât el e asemenea Precum este și molia, Căci în mânia Ta cea mare, Atingi ceea ce, scump, el are. Am înțeles din toate-aceste, Că o suflare omul este. (Oprire)


Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)


Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.


Un prost – un dobitoc ajuns – În fața Ta, căci n-am avut Pricepere. Însă acum, Că ești cu mine, am văzut,


Aceste lucruri să le știe, Iar cel cuprins de nebunie Nu poate să le ia în seamă.


Văd lipsă de înțelepciune – Totul e doar deșertăciune! E orice lucru, pieritor – Supus deșertăciunilor.


Gonește întristarea toată, Din inimă, și-ndepărtează Răul din trupul tău. Veghează! Zorile vieți-s trecătoare, Iar tinerețea-i pieritoare.


În a mea inimă-am vorbit, Zicându-mi că a pregătit, Pentru om, toate, Dumnezeu, Numai de-al încerca mereu, Să-și vadă omul al său loc, Că nu-i decât un dobitoc Aflat în fața Domnului;


Pe măgărița din pustie, Prinsă de-a ei patimă vie, Cine are să o oprească Și pofta să nu-și împlinească? Cei care vor, o și găsesc, Chiar dacă nu se ostenesc, Pentru că, iată, toți acei O vor găsi în luna ei.


Că-s înțelepți, s-au lăudat – Necontenit, s-au tot fălit – Și-n urmă, au înnebunit.


Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”


Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.


Din tot ceea ce am vorbit, Pricepi dar, om nesocotit, Că dacă fapte n-ai făcut, Doar în zadar, tu ai crezut? Zadarnică îți e credința, Căci nu-ți aduce biruința.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa