Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 10:22 - Biblia în versuri 2014

22 Să plec spre țara umbrei morții. Voi trece peste pragul porții, În țara cea de beznă plină, Unde-ntunericu-i lumină!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 în țara nopții întunecate, a umbrei morții și a dezordinii, unde chiar și lumina este precum întunericul!»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Voi merge în țara nopții întunecoase, a umbrei profunde și a dezordinii – acolo unde chiar și lumina este percepută ca întuneric!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 ținut întunecat ca bezna umbrei morții, fără noimă, unde strălucirea e ca bezna!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adânci, unde domnesc umbra morții și neorânduiala și unde lumina este ca întunericul!’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 țară întunecoasă ca întunericul gros al umbrei morții și unde nu este nicio rânduială și unde luminarea este ca întuneric gros.

Onani mutuwo Koperani




Iov 10:22
15 Mawu Ofanana  

Mai înainte să pornesc, Aș vrea să mai respir puțin Și-apoi să plec, să nu mai vin,


Țofar, cuvântul, a luat Și-a zis: „Noi toți te-am ascultat!


Când drept sălaș aștept să-mi vină Chiar locuința morților, Când știu că doar în bezna lor, Culcușul îmi va fi mereu,


Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit


Și să rămână-ntunecată! Vreau, umbra morții s-o cuprindă, Nori peste ea să se întindă, Neguri de zi să o-nspăimânte Și vijelii, pe cer, să-i cânte!


Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.


Porțile morții s-au deschis În fața ta? Măcar în vis, Văzut-ai tu acele porți De care-s străjuiți cei morți?


Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.


Să fim acum un biet popor, În ghearele șacalilor. Ne-ai părăsit în voia sorții, Și ne-nvelește umbra morții.


În întuneric sunt știute Minunile ce-au fost făcute? În a uitării țară, oare, Știută-i dreapta Ta cea tare?


Doamne, al meu ocrotitor, Ție Îți cer eu, ajutor. De dimineață – ne-ncetat – Ruga-mi, spre Tine, s-a-nălțat.


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.


Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”


Pe lângă astea, nu e cum, Să treacă cineva, la voi, Sau alții să vină la noi, Pentru că, despărțiți, suntem, De-un mare hău și nu putem, Peste prăpastie, a trece.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa