8 Pe Iov” – Domnul a întrebat – „În vremea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat! El are sufletul curat, Se-abate de la rău mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu.”
8 Domnul l-a întrebat pe Satan: ‒ Te-ai uitat la slujitorul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.
8 Iahve l-a întrebat din nou pe Satan: „L-ai văzut pe sclavul Meu care se numește Iov? Nu mai există nimeni ca el pe pământ. El este un om cu sufletul curat, trăiește corect, are frică de Dumnezeu și evită să facă ce este rău!”
8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.”
8 Și Domnul a zis Satanei: Te‐ai uitat tu la robul meu Iov, că nu este nimeni ca el pe pământ, bărbat desăvârșit și drept, temător de Dumnezeu și care se ferește de rău?
‘Nainte de-a fi Iosia, Nu mai fusese nimenea – În Iuda sau în Israel – Care să fi făcut la fel. Doar Iosia, la calea Lui – Adică la a Domnului – S-a-ntors din toată inima, Neabătut spre-a o urma, Așa cum Moise însemnase În cartea legii ce-o lăsase. Nici după el, nu s-a văzut Altul, la fel să fi făcut.
Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.
Batjocură ajuns-am eu, Amicilor. Lui Dumnezeu, Sprijin Îi cer; ei mă privesc Și-apoi, toți mă batjocoresc! Batjocorit e, ne-ncetat, Cel care e nevinovat!
Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”
Multa nelegiuire care Cei răi o fac, fără-ncetare, Inimii mele ghes i-a dat Și-n acest fel a cuvântat: „Omul cel rău, sub ochii lui, Nu are frica Domnului.”
Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.
Când am ajuns în fața lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Deschide ochii și privește Și-ascultă tot ce se vorbește! Astfel, la lucrurile toate Ce au să-ți fie arătate, Să iei aminte, negreșit, Căci pentru-aceasta ai venit! Tot ceea ce vei fi văzut, Apoi vei face cunoscut În lume, casei cea pe care Neamul lui Israel o are.
Văzându-l, pe Natanael, Cu Filip, că vine la El, Iisus, în ăst fel, a vorbit: „Iată-l pe-acest Israelit! Aflați dar, că omul acel, N-ascunde vicleșug, în el!”
„Robul Meu Moise-i mort acum. Scoală și gata fii, de drum. Strânge poporul, iar apoi, Peste Iordan veți trece voi, În țara pe cari, astăzi, vreau, Lui Israel, ca să i-o dau.
Fii tare! Te îmbărbătează Și cu credință doar, lucrează În legea ce v-am dat-o Eu, Acum, prin Moise, robul Meu. Mereu, la ea, vei cugeta: Spre dreapta sau spre stânga ta Să nu te-abați, căci reușești În tot ceea ce-nfăptuiești.