Iov 1:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ În toată țara. Sunt convins Că dacă Tu Te-ai fi atins De tot ce-a dobândit în viață, El Te-ar fi blestemat în față!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Dar atinge-Te acum cu mâna Ta de tot ce are; și vei vedea că Te va blestema în mod direct!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Însă întinde-ți mâna și atinge-te de tot ceea ce are! Oare nu te va «binecuvânta» în față?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Dar ia întinde‐ți acum mâna și atinge tot ce este al lui și te va blestema în față.

Iov 1:11 Mawu Ofanana

Geneza 26:11

Apoi, așa a glăsuit: „S-asculte toți, căci negreșit, Dacă se-atinge cineva De el, de soața lui, cumva, Omul acel – hotărât – Are să fie omorât!”

Iov 1:12

Domnul răspunse, de îndată: „În ale tale mâini, Eu, iată, Las tot ceea ce, azi, Iov are – Toată averea lui cea mare! De-un lucru doar, să te păzești: Pe al Meu rob, să nu-l lovești!” Satana, de la Domnul Sfânt, Se-ntoarse, grabnic, pe pământ.

Iov 1:21

„Din pântece, gol, am ieșit Când m-am născut, și e vădit Că-n inima pământului, Gol merg, prin voia Domnului! Domnul mi-a dat, El mi-a luat: Să fie binecuvântat, În veci, Numele Domnului!”

Iov 1:5

După ospețe, Iov avea Un obicei bun: își sfințea Copiii, căci el s-a gândit Că „Poate, au păcătuit Și-au supărat, pe Dumnezeu.” Astfel, după ospăț, mereu, De dimineață se trezea Și-o ardere de tot jertfea El, pentru toți copiii lui, Cerând iertarea Domnului.

Iov 19:21

Vă rog prieteni, s-aveți milă De mine, căci mi-e foarte greu! Iată, mâna Lui Dumnezeu, Cât de puternic m-a lovit!

Iov 2:3

Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”

Iov 2:5

Dar te va blestema în față, Atunci când ai să îndrăznești, Osul sau carnea să-i lovești!”

Iov 2:6

Domnul i-a zis Satanei: „Iată, Ți-l dau pe mână! Dar cruțată Să-i fie viața, negreșit!”

Iov 2:7

Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.

Iov 2:9

Nevasta lui, când l-a văzut, În disperare a căzut Și-atunci, lui Iov, a îndrăznit Să îi vorbească: „Neclintit Ești, în neprihănirea ta! Cum înduri boala? Nu mai sta, Ci împlinește sfatul meu: Îl blestemă pe Dumnezeu, Și mori! Așa, vei fi scăpat!”

Iov 4:5

Și-acuma, ce văd eu? Ei bine, Ești slab, când e vorba de tine! Deci tu dacă ai fi atins, Te tulburi! Oare, nu-n adins, E frica ta de Dumnezeu? Nu îți e ea, sprijin, mereu?

Psalmi 105:15

„Să nu se-atingă nimenea, De unșii mei! De-asemenea, Să nu v-atingeți de acei Cari se vădesc proroci ai Mei!”, Spusese Domnul, celor cari, În țară, se vădeau mai mari.

Isaia 5:25

Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.

Isaia 65:3

Spre un popor care-Mi stârnește Mânie, căci el dăruiește Jertfe-n grădini și-apoi se duce, Tămâie, pentru a aduce, Ca să o ardă ăst popor, Pe-acoperișul caselor.

Isaia 8:21

Atunci va rătăci prin țară, Flămând fiind și apăsat, Hulindu-L pe-al său Împărat Și Dumnezeu. De-o să privească În sus, sau o să scormonească

Zaharia 2:8

Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.

Revelația 12:10

Apoi, un glas, am auzit, În cer, cari astfel a vorbit: „Iată, venit-a mântuirea, Puterea, precum și-mplinirea Împărăției cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Și stăpânirea lui Hristos, Căci aruncat e-acuma, jos, Cel care îi pâra, mereu, Pe-ai noștri frați, la Dumnezeu.

Revelația 16:11

Ei, însă, nu s-au pocăit – Ci dimpotrivă – au huluit Pe Dumnezeul cerului, Din pricina urgiei Lui, Care, durere, le-a făcut Și răni, cum nu s-au mai văzut.

Revelația 16:21

Grindina-n urmă s-a pornit, Iar al ei bob – ce-a cântărit Aproape un talant – venea, Ca o furtună și lovea Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ. Oameni-atuncea L-au hulit, Pe Dumnezeu, căci i-a lovit Cu grindina aceea care S-a dovedit nespus de mare.”

Revelația 16:9

Oamenii nu s-au pocăit – Ci dimpotrivă – au hulit Atuncea, Numele pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Și n-au vrut, slavă, să Îi dea, Celui care putere-avea Peste urgii și stăpânește Asupra lor, precum dorește.