Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 În țara Uț a locuit Un om cari Iov a fost numit. El era om neîntinat; Își păstra sufletul curat, De rău, ferindu-se mereu, Căci se temea de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 A trăit cândva în țara Uț un om care se numea Iov. El era curat în sufletul lui, se comporta corect, avea frică de Dumnezeu și evita să facă ce este rău.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Era un om în ținutul Uț, al cărui nume era Iob. Omul acesta era integru și drept, se temea de Dumnezeu și se ferea de rău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Era un bărbat în țara Uț și numele lui era Iov; și bărbatul acesta era desăvârșit și drept și temător de Dumnezeu și se ferea de rău.

Onani mutuwo Koperani




Iov 1:1
34 Mawu Ofanana  

A fost Aram ce-a zămislit Pe Uț, pe Hul, iar, la sfârșit Pe Gheter și apoi pe Maș.


Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!


„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”


Fiii ce i-a avut Dișan, Au fost doi: Uț și-apoi Aran.


A treia zi, Iosif s-a dus La ei și-a zis: „Precum v-am spus, Să faceți, de vreți să scăpați!


Noe a fost neprihănit – Fără de pată – și-a trăit, Umblând pe calea Domnului, Făr’ a ieși din voia Lui.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Și Sem, urmași mulți, a avut. În ordine, au apărut: Elam, Asur, Arpacșad, Lud, Iar ultimul – deci cel mai crud – Aram e. El i-a zămislit Pe Uț, pe Hul, iar la sfârșit El mai născut-a încă doi: Pe Gheter și Meșec apoi.


Iată-i pe fiii care sânt Ai lui Ețer, pe-acest pământ: Bilhan, întâiul s-a chemat, Zaavan și Iacan l-au urmat. Fiii ce i-a avut Dișan, Au fost doi: Uț și-apoi Aran.


Pe Iov” – Domnul a întrebat – „În vremea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat! El are sufletul curat, Se-abate de la rău mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu.”


Pe Iov” – Domnul a întrebat – „Atuncea când ai colindat Pământul, nu l-ai întâlnit? Asemeni lui, neprihănit, Alt om nu poate fi aflat. El are sufletul curat, Se-abate de la rău, mereu, Căci teamă-i e, de Dumnezeu. Iov, în neprihănirea lui, Se ține tare. Motiv nu-i Să-l pierd, căci n-are nici o vină – Tu doar Mă-ndemni, fără pricină!”


Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”


Nădejdile în ce-ți vor sta? Nu în neprihănirea ta?


Faptul acest e-adevărat: N-am vină! Mă priviți, în față! Aflați dar că nu țin la viață! Ba mai mult: o disprețuiesc!


Alege, din popor, îndată, Oameni destoinici cari arată Că-s temători de Dumnezeu Și-s de încredere, mereu. Să fie oamenii acei, Dușmani ai lăcomiei. Ei, De tine puși apoi, să fie, Peste popor, capi peste-o mie; Capi peste-o sută să așezi, Și tot așa ai să urmezi Ca să pui capi peste cinzeci Și peste zece-n urmă. Deci,


Se teme, în sufletul său, Cel înțelept și de la rău Se va abate ne-ncetat; Dar este foarte îngâmfat Și fără frică dovedit Omul care-i nesocotit.


Cine se teme de Cel Sfânt, Se poartă cu neprihănire; Dar omul care, în neștire, Pe căi sucite doar pășește, Pe Domnul Îl nesocotește.


Neprihănitul e dator Să își păzească-al său picior De rele; sufletu-și păzește Cel care calea-și îngrijește.


Prin dragoste, credincioșie, Nelegiuirea o să fie, De către oameni, ispășită; Chiar și prin frica zămislită Din teama de Stăpânul său, Se-abate omul, de la rău.


Omul neprihănit, din fire, Umblă doar în neprihănire: Ferice de copiii lui!


Singur, să nu te ții deștept. Să nu te crezi prea înțelept Vreodată în cugetul tău. Abateți pasul de la rău Și teme-te de Dumnezeu.


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


M-am dus apoi – de-asemenea – Și-am străbătut Arabia, De la cel care-a fost aflat În țara Ut, drept împărat, La împărații cei pe care Neamul de Filisteni îi are, La cel ce-n Gaza stăpânea, La cel care împărățea Asupra Ascalonului, Precum și a Ecronului, Până la cei care, de viță, Sunt din Asdod, drept rămășiță.


„Saltă – mereu – cu veselie Și chiuie de bucurie Tu, fiică a Edomului, Stăpână a ținutului Din țara Uț, în care stai Și unde locuință ai! Însă potirul, să știi bine Că o să treacă și la tine. Vei bea și-ai să te amețești Și tu și-ai să te dezgolești!


Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Doar al lor suflet, negreșit, Cei trei și l-ar fi mântuit Din acea țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.”


Chiar de ar fi în locu-acel, Noe, cu Iov și Daniel, Pe viața Mea” – Domnu-a jurat – „Că nimeni nu ar fi scăpat – Nici fiu, nici fiică din popor – Ci doar cei trei, viețile lor, Atunci ar fi izbutit Ca să și le fi mântuit Din astă țară, din popor, Pentru neprihănirea lor.”


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


În toate, să te ții, mereu, De al tău Domn și Dumnezeu.


Noi, fericiți i-am denumit, Pe toți cei care au răbdat. Ați auzit, neîncetat, De Iov – de tot ce-a suferit – Și ați văzut ce-a dobândit, La urmă, prin a sa răbdare, Căci Domnu-i plin de îndurare Și-ntotdeauna – ne-ndoios – El se arată-a fi milos.


Îndepărteze-se de rău, Căutând pacea s-o găsească Și tot mereu, s-o urmărească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa