Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iosua 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 Când Iosua era aflat Pe acel câmp, și-a ridicat Ochii în sus și a zărit Un lucru care l-a uimit: Un om stătea în fața lui, Ținând deasupra capului, O sabie. Atunci, mirat, Iosua l-a și întrebat: „Cine ești tu? Ești dintre noi, Sau ești dintre vrăjmași?” Apoi,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și-a ridicat ochii și s-a uitat. Și, iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre El și L-a întrebat: ‒ Ești dintre ai noștri sau dintre dușmanii noștri?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua a privit și a observat un bărbat care stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre el și l-a întrebat: „Ești dintre ai noștri, sau dintre dușmanii noștri?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Când Iósue era aproape de Ierihón, și-a ridicat ochii și a văzut: iată, un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă în mână. Iósue s-a dus la el și i-a zis: „Ești pentru noi sau pentru adversarii noștri?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el și i-a zis: „Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și a fost așa: când era Iosua lângă Ierihon, și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată un om stătea înaintea lui cu sabia scoasă în mână. Și Iosua a mers la el și i‐a zis: Ești pentru noi sau pentru potrivnicii noștri?

Onani mutuwo Koperani




Iosua 5:13
24 Mawu Ofanana  

Avram ședea, privind în zare, Lângă stejari-aceia care Sunt ai lui Mamre. Umbra lor, Învăluia ocrotitor Cortul în care locuia. Pe gânduri dus, Avram ședea Și-a tresărit, când L-a văzut Pe Domnul, că a apărut.


Când ochii și i-a ridicat, Chiar lângă cort, a observat Pe trei bărbați care vorbeau, Stând în picioare, și-l priveau. Grabnic, Avram a alergat, Pân’ la pământ li s-a-nchinat,


Când Iacov s-a trezit, a zis: „Cu-adevărat, eu L-am văzut, Aici, pe Domnul! N-am știut!” El, tare, s-a înspăimântat


Iacov, ochii, și-a ridicat Și înainte s-a uitat, Când iată că Esau venea, Cu ceata lui. Spre el zorea, În frunte la vreo patru sute De oameni. Atunci, Iacov, iute, Chemă copiii și, grăbit, I-a numărat. I-a împărțit Leiei, Rahelei, roabelor.


Esau, ochii, și-a ridicat Și-abia atunci a observat Copiii și femeile. A întrebat, privindu-le: „Spune-mi, te rog, cine sunt ele?” „Nevestele, roabele mele.” „Dar toți aceia, cine sânt?” „Copii, pe care Domnul Sfânt, Robului tău, i-a dăruit.”


Din zi în zi, cei ce veneau La David, tot mai mulți erau, Crescând în număr, tot mereu, Ca tabăra lui Dumnezeu.


Domnul i-a zis îngerului, Să-și pună sabia la loc, Adică să și-o vâre-n toc.


David, după ce l-a văzut, Pe înger, nu a mai putut Să meargă la acel altar Ca să aducă jertfe-n dar Lui Dumnezeu, căci l-a cuprins O frică mare – de ne-nvins – De acea sabie pe care, Îngerul Domnului o are.


Îngerul Meu, neîncetat, În față-ți va fi așezat. Va merge înaintea ta Și astfel, El te va purta La Amoriți și la Hetiți, La Fereziți și Canaaniți; La Iebusiți, El te va duce Și la Heviți și-ți va aduce Izbândă, pentru-al tău popor, Căci nimici-voi neamul lor.


Când ochii mi i-am ridicat Și înainte m-am uitat, Un om, atuncea, am văzut, În față-mi cum a apărut. Straiul pe care l-a purtat Era făcut din in curat, Iar brâul care i-a cuprins Straiul și mijlocul i-a-ncins, Era din aurul pe care Ținutul din Ufaz îl are.


Atunci, ochii mi-am ridicat Și într-un râu eu am văzut Că un berbece a șezut. Berbecu-acela se vădea Precum că două coarne-avea. Înalte-au fost coarnele-acele, Însă când m-am uitat la ele – Așa după cum am văzut – Unul, mai mare, a crescut.


„Noapte era, când m-am uitat Și iată că am observat Un călăreț. Un cal avea Și-acela roșu se vădea. Omul și calul său s-au dus Sub un umbrar, între mirți pus. În urma lor, alți cai veneau: Albi, murgi și roșii se vădeau.


Când măgărița L-a zărit Pe Îngerul venit de sus – Cu sabia – în cale-i pus, A stat pe loc, un scurt răstimp Și-apoi, s-a abătut, pe câmp. Balaam, atuncea, a lovit-o Și către drum, a înghiontit-o.


Atunci, vederea i-a fost dată, Căci Domnul, ochii, i-a deschis. Speriat – trezit parcă din vis – Balaam, în juru-i, a privit. Abia atuncea, l-a zărit Pe Înger, înainte-i stând, Cu sabia amenințând. De groază plin, s-a aruncat Jos – la pământ – și s-a-nchinat, Cu spaima-n oase-n fața Lui.


Pe când ședeau ei, neclintiți – Spre cer, cu ochii, pironiți – În haine albe-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați,


Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Află că am găsit o cale Să las în voia mâinii tale, Ținutul Ierihonului, Cu împărat și oastea lui.


În cercul astfel întocmit De sfeșnice, eu am zărit, Pe cineva. La-nfățișare, Ca Fiul omului, apare. O haină lungă-L învelea, Ce, pân’ la tălpi, Îi ajungea. Cu-n brâu de aur, bine-ntins, Straiul, la piept, Îi era prins.


Și ieri.” Bărbatul s-a sculat Și-a mers după nevasta lui. Apoi, îi zise omului Pe cari i-l arătase: „Oare, Nu îi fi tu acela care, Nevestei mele, i-ai vorbit?” El spuse: „Eu sunt, negreșit.”


Privirile și le-a rotit, În jur, și soaței i-a vorbit: „Află că vom muri – zic eu – Căci L-am văzut pe Dumnezeu.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa