Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iosua 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 Iosua a făcut la fel: Douăsprezece pietre, el Strâns-a-n Iordan, unde au stat Preoții care au purtat Chivotul legământului, Al Domnului pământului. Și astăzi se mai află ele, Ascunse-n apele acele.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoților care au dus Chivotul legământului. Ele au rămas acolo până în ziua aceasta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Iosua a pus și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, chiar în locul unde au stat picioarele preoților care au dus Cufărul Legământului. Ele mai există și astăzi acolo.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Iósue a ridicat cele douăsprezece pietre în mijlocul Iordánului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau arca alianței. Ele au rămas acolo până în ziua de azi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului, și ele au rămas acolo până în ziua de azi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și Iosua a ridicat douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde stătuseră picioarele preoților, care purtau chivotul legământului, și sunt acolo până în ziua de astăzi.

Onani mutuwo Koperani




Iosua 4:9
16 Mawu Ofanana  

Atunci, fântâna ce-au săpat-o, „Șiba”, Isac a botezat-o. „Șiba” înseamnă „Jurământ” Și până astăzi, pe pământ, Cetatea care s-a durat Aici, Beer-Șeba s-a chemat.


În zori de zi, când s-a sculat, Piatra pe care s-a culcat, A ridicat-o stâlp – în semn De amintire. Untdelemn, Pe vârful ei, el a turnat,


Iar Berotiții au fugit Și-n Ghitaim, au locuit, Unde și azi e un popor, Alcătuit din neamul lor.


Pietre pe cari în jur le-a pus. De toate, pietrele acele, Douăsprezece, fost-au ele, Căci a voit, una să fie, De fiecare seminție, Potrivit fiilor pe care Iacov i-avea, în ziua-n care, Domnul a zis, venind la el: „De azi, numit ești, Israel”.


Drugii aceia, lungi, erau, Iar capetele se vedeau De la anume depărtare De la chivot, în locul care Era Locașul sfânt aflat. De-afară, nu s-au observat Acești drugi ai chivotului, Servind pentru mutarea lui. Până acum, în acest ceas, Chivotu-acolo a rămas.


Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Vino pe munte, înapoi. Acolo, să M-aștepți pe Mine. Eu pregăti-voi, pentru tine – Pe tablele de piatră-nscris – Cuvintele pe cari le-am zis. Astfel, cu tine, vei avea Poruncile și Legea Mea. Ai să le dai poporului, Pentru învățătura lui.”


Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.


Doar denumirea-nlocuită – Din „Țarina olarului”, I-au zis „Țarina sângelui” – I-a fost, iar noul nume dat, Până acuma, s-a păstrat.


Ostașii, banii, i-au luat, Făcând precum i-au învățat; Iar zvonul că a fost răpit Iisus, iute s-a răspândit, Până acum, printre Iudei – Căci au crezut ce le-au spus ei.


În vale, Domnul l-a-ngropat. Mormântul lui este aflat În țarina Moabului, Având – drept înaintea lui – Pe Bet Peor. Nu s-a aflat, Nici azi, unde-i înmormântat.


Tot ce a spus poporului, În cartea legii Domnului, Iosua-n urmă a-nsemnat. Apoi, o piatră, a luat Și-a dus-o la stejarul care La locul dat spre închinare Lui Dumnezeu, este aflat.


Preoții care au cărat Chivotul, în Iordan au stat Până când fost-au împlinite Poruncile ce-au fost primite De Iosua, pentru ai lui, Date din partea Domnului, Așa precum îi poruncise Și Moise-atunci când îi vorbise. Întreg poporul a pornit, Trecând peste Iordan, grăbit.


Omul acela a plecat Și cu ai săi, s-a așezat În țara neamului Hetit, Unde-o cetate a zidit. Acesteia, nume, i-au dat Și Luz, cetatea s-a chemat, Iar al ei nume se vădește Că până astăzi dăinuiește.


Și astăzi, se face la fel, În orice loc, în Israel. O lege și un obicei, E acest lucru, la Evrei.


O piatră, pus-a Samuel, Cari între Mițpa-i așezată Și între Șen. Ea e chemată Eben-Ezer, pe limba lor – Adică „Piatră de-ajutor” – Căci Samuel a cuvântat: „Până aici, ne-a ajutat Al nostru Domn.” În acest fel,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa