Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iosua 4:19 - Biblia în versuri 2014

19 Era a zecea zi din an – În luna-ntâi – când, din Iordan, Întreg poporul a ieșit Și la Ghilgal a poposit, Spre Ierihon, în partea care Aflată-i spre soare răsare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și apoi și-a așezat tabăra la Ghilgal, în partea de est a Ierihonului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Poporul a ieșit din Iordan în a zecea zi din prima lună; și și-a stabilit tabăra la Ghilgal, în partea de est a Ierihonului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Poporul a ieșit din Iordán în ziua a zecea a lunii întâi și și-a fixat tabăra la Ghilgál, la marginea de est a Ierihónului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și a tăbărât la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și poporul s‐a suit afară din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi, și au tăbărât în Ghilgal, la marginea dinspre răsărit a Ierihonului.

Onani mutuwo Koperani




Iosua 4:19
18 Mawu Ofanana  

Ilie, din Ghilgal, pornise, Iar Elisei îl însoțise. Domnul, atuncea, a voit Să îl ridice, negreșit, La cer. Printr-un vârtej de vânt, El l-a luat de pe pământ.


Să vă-ndreptați și-n locu-acel, Degrabă să păcătuiți! Și spre Ghilgal să vă zoriți Ca și mai mult, acolo, voi, Păcatul să-l sporiți apoi! Aduceți jertfe dimineața, Când zorile-și arată fața, Iar tot la trei zile apoi, Aduceți zeciuială voi!


Nu spre Betel vă îndreptați Și nu Ghilgalu-l căutați! Nu spre Beer-Șeba treceți voi! Căci în robie, dus apoi, Va fi Ghilgalul negreșit, Iar tot Betelul nimicit.


Aduceți-vă-aminte voi, Ce-a plănuit Balac, cel care, Peste Moab era mai mare. Aduceți-vă-aminte voi, Ce i-a răspuns Balaam apoi. Balaam era acela care, Părinte, pe Beor, îl are. Să v-amintiți ce s-a-ntâmplat, De la Sitim când ați plecat Și până când ajuns-ați voi, Cu toții, la Ghilgal apoi. Luați aminte, de îndat’, La tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ca să cunoașteți ce-a făcut Domnul, în timpul ce-a trecut Și-astfel să știe fiecare Ce binefaceri Domnul are!”


În anul patruzecilea, În luna a unsprezecea, În ziua-ntâi, din cursul ei, Moise-a transmis, către Evrei, Tot ceea ce a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit.


Dincolo de Iordan, sunt ei – Acolo sunt munții acei, În spatele drumului care, Spre-ale Canaanului hotare, Se-ndreaptă, după cum se știe – Înspre apus – către câmpie, Având Ghilgalu-n fața lor, Alăturați stejarilor Cari ai lui More sunt. Apoi,


Când luptele-au luat sfârșit, Israeliți-au revenit Iar, la Ghilgal. În fruntea lor, Sta Iosua, conducător.


Cei ce-n cetate s-au aflat, La Iosua, soli, au trimis – Lângă Ghilgal – și-astfel i-au zis: „Dă-ne, degrabă, ajutor, Căci capii Amoriților, Cari sus la munte locuiesc, Ne-atacă și ne nimicesc!”


Mergând pe-al granițelor fir Se-ajunge-n urmă în Debir. Valea Acor se pierde-n zare La bunicică depărtare De-acel hotar care pornește Spre miazănoapte și se-oprește Chiar la Ghilgal. Ghilgalul are, În fața lui, suișul care, Drept Adumim, este chemat Și-n miazăzi este aflat, Față de apa râului Ce curge pe la poala lui. Hotaru-apoi, se mărginește Cu apa care se numește En-Șemeș, după care el Ajunge la En-Roguel.


Peste Iordan, voi ați trecut, La Ierihon. Cum v-au văzut, Locuitorii s-au unit Și-n contra voastră au pornit. Atuncea, Eu, pe Amoriți, Pe Fereziți și Canaaniți, Cu tot neamul Hetiților, Cu cel al Ghirgasiților, Cu tot poporul Iebusit Și cu întreg neamul Hevit, În mâna voastră i-am lăsat.


Iar ei, îndată, au plecat. Când preoții care-au cărat Chivotul legământului, Din albia Iordanului, Pe a ei margine-au pășit, Apele toate-au revenit, Așa cum fost-au la-nceput, Și peste maluri au trecut.


Deci la Ghilgal, a poposit Poporul și s-a pregătit Ca Paștele să îl serbeze, Căci trebuia ca să urmeze A paisprezecea zi – în care Țineau această sărbătoare. Chiar în acea lună din an, Trecuseră peste Iordan, Și-au stat pe-ntinsul câmpului Din fața Ierihonului.


Domnul, la Iosua, S-a dus Și-n felu-acesta, El i-a spus: „Iată că azi v-am ridicat Ocara ce v-a apăsat Când din Egipt voi ați ieșit.” Atunci ei, locul, l-au numit, „Ghilgal”, care, în tălmăcire, Este tradus prin „Prăvălire”, Și până astăzi și-a păstrat Locul acel, numele dat.


Astfel gătiți, solii s-au dus Până la Iosua și-au spus, Față de adunarea toată Cari, la Ghilgal, era aflată: „Iată, din depărtări venim Până la tine, căci dorim, Ceva, să-ți cerem: vrem ca voi Să faceți legământ cu noi.”


În urmă, să te-ntorci ‘napoi Și la Ghilgal să vii apoi, Ca să te întâlnești cu mine. Eu mă voi pogorî la tine. Când la Ghilgal am să mă duc, Arderi de tot am să aduc Și jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire. O săptămână tu vei sta, Acolo, și vei aștepta Până când voi veni la tine, Ca să îți spun ce este bine Și ce ar trebui făcut. Să faci așa cum ți-am cerut!”


Dar Samuel a cuvântat: „Așa precum tu ai lăsat Multe femeii fără copii – Cu a ta sabie – să știi Că a sosit timpul când – iată – Și mama ta va fi lăsată Fără de fii!” El a luat O sabie și l-a tăiat Pe-Agag, în fața Domnului, Făcând bucăți, din trupul lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa