Iosua 2:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Oameni-aceia au ieșit Și pe cei doi, i-au urmărit, Mergând pe firul drumului, Spre apele Iordanului, Iar porțile de la cetate Au fost, pe dată, încuiate.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Ei i-au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au ieșit urmăritorii, poarta s-a închis în urma lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Oamenii din Ierihon i-au urmărit pe drumul care conduce la vadurile Iordanului. După plecarea lor, s-a închis poarta (orașului).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Oamenii i-au urmărit pe drumul spre Iordán, până la vad, iar poarta s-a închis în urma celor care îi urmăreau.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului și, după ce au ieșit ei, s-a închis poarta.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și bărbații i‐au urmărit pe calea Iordanului până la vaduri și de îndată ce au ieșit urmăritorii, s‐a închis poarta.

Iosua 2:7 Mawu Ofanana

Fapte 5:23

„Am fost la temniță și, iată Că am găsit-o încuiată, Iar ceata păzitorilor Ședea-naintea ușilor. Noi, ușile-am desferecat Și înlăuntru am intrat; Însă, pe nimeni, n-am găsit.”

Iosua 2:5

Acuma, nu mai sunt la mine, Pentru că noaptea – știți prea bine – Poarta se-nchide. La apus, Ei au plecat. Unde s-au dus, Nu pot să știu. Dar să porniți, Degrabă, ca să-i urmăriți, Căci negreșit o să-i aflați.”

Iosua 2:6

Femeia, pe cei doi bărbați, Pe-acoperiș, sus, i-a suit Și-apoi, cu in, i-a învelit, Căci inul pe care-l avea, Pe-acoperiș și-l întindea.

Iosua 2:8

Rahav, pe-acoperiș, s-a dus Și-apoi, iscoadelor, le-a spus:

Judecători 12:5

Bărbații din Galaad s-au dus Și stăpânire ei au pus, Pe toate vadurile care Apa Iordanului le are. Când vreun fugar care venea Din Efraim, se-apropia Zicând: „Lăsați-mă să plec! Vreau, peste apă, ca să trec!”, Ei îi spuneau: „Am vrea să știm: Nu ești, cumva, din Efraim?” Când omul nu recunoștea, În nici un fel, și „Nu!”, zicea,

Judecători 3:28

„Urmați-mă, căci – negreșit – Iată că vremea a sosit, În care, Dumnezeu ne-a dat, Pe Moabiți și i-a lăsat În mâna noastră!” Ei s-au dus Și stăpânire-atunci au pus, Pe toate vadurile care Apa Iordanului le are În țarina Moabului. În felu-acesta, nimănui Nu-i mai fusese-ngăduit, Să treacă râul. Au lovit