Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iosua 11:3 - Biblia în versuri 2014

3 La întreg neamul Canaanit Care ședea la asfințit, La Amoriți și la Hetiți, De-asemenea la Fereziți, Apoi la neamul Iebusit Care în munți a locuit Și-n urmă-apoi Heviților Cari își aveau ținutul lor La poalele Hermonului – În Mițpa – chiar în fața lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 precum și la canaaniții din partea de est și de vest, la amoriți, la hitiți, la periziți, la iebusiții din munte și la hiviții de la poalele Hermonului, în regiunea Mițpa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 A mai trimis niște reprezentanți din partea lui în zona canaaniților din Est și din Vest, ca și în teritoriile amoriților, ale hitiților, ale periziților, ale iebusiților din munte și ale hiviților de la baza Hermonului, în apropiere de Mițpa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 la canaaneéni, spre est și spre vest, la amoréi, la hetéi, la ferezéi, la iebuséi, în munte, și la hevéi, la poalele Hermónului, în ținutul Míțpa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 canaaniților de la răsărit și de la apus, amoriților, hetiților, fereziților, iebusiților în munte și heviților la poalele Hermonului, în țara Mițpa.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 la Cananit spre răsărit și spre apus, și la amorit și la hetit și la ferezit și la iebusit în ținutul muntos, și la hevit la picioarele Hermonului în țara Mițpa.

Onani mutuwo Koperani




Iosua 11:3
30 Mawu Ofanana  

Și „Mițpa”, ea s-a mai numit – „Veghere”– nseamnă tălmăcit, Fiindcă iată ce-a mai spus Laban, atunci: „Domnul, de sus, Ne va veghea necontenit Și când ne vom fi despărțit.


Pe când îngerul Domnului Își întinsese brațul lui – Către Ierusalim, cătând Spre-al nimici cât mai curând – Domnul, din ceruri, S-a căit De răul ce s-a săvârșit; A zis dar, îngerului care Se pregătise să omoare, Poporul din Ierusalim: „Gata! E timpul să sfârșim!” – Și a adăugat apoi – „Îți trage brațul, înapoi!” Lângă o arie ședea Îngerul Domnului, iar ea Fusese-a unui Iebusit Care, Aravna, s-a numit.


Spre Tir porniră, înapoi, Către cetățile Hevite Și către cele Canaanite. Spre miazăzi s-au îndreptat Și în Beer-Șeba au intrat, Să cerceteze țara care, Iuda în stăpânire-o are.


Asa, la sine, a chemat Toți oamenii cari s-au aflat În Iuda, iar apoi s-au dus La Rama, de unde-au adus Lemnul și piatra ce-o lăsase Baeșa când oastea-și chemase. Cu lemnul astfel dobândit, Cu pietrele ce le-a găsit, Asa, spre Ghibea cea pe care Țara lui Beniamin o are, S-a îndreptat și-a întărit-o, Iar când lucrarea a sfârșit-o, El, către Mițpa, a pornit Și-ale ei ziduri a-ntărit.


Toți cei rămași dintre Hetiți, Dintre Heviți, dintre-Amoriți, Din rândul Feresiților, Precum și-al Iebusiților – Cari nu erau din Israel, Ci numai au rămas în el,


Este ca roua cea pe care Numai Hermonul o mai are, Ca roua care – bunăoară – Iată că din Sion pogoară, Căci doar acolo, Dumnezeu Dă binecuvântări mereu Și slobozește apa vie, A vieții, pentru veșnicie.


Tu, miazăzi, ai rânduit Și miazănoapte-ai întocmit. De al Tău Nume minunat, Taborul tot s-a bucurat. S-a bucurat, apoi, la fel, Hermonu-alăturea de el.


Mireaso, vino din Liban! Din vârful muntelui Aman Și din Hermon și din Senir! Privește-mă, din al lor șir. Din muntele pardoșilor, Din vizuina leilor, Aruncă-ți ochii către zare, Ca să privești în depărtare.


Iată, la Mițpa rămân eu, Să pot răspunde tot mereu, Poruncilor Haldeilor. Deci am să strâng de la popor, Vinul și poamele de vară. Și untdelemnu-am să-l strâng iară, Iar voi, ca să mă ajutați, În vase să le așezați, Pentru ca astfel, liniștiți, Voi, în cetăți, să locuiți!”


Atunci, prorocul a plecat La Mițpa și s-a așezat, În urmă, la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea, Și a rămas – în acest fel – Lângă poporul său, și el. Puțini Iudei se mai aflară Și mai rămaseră în țară.


Acel poporul ce-a fost luat Din Mițpa, grabnic l-a lăsat Pe Ismael și a fugit Cu Iohanan de s-a unit.


El l-a ucis pe dregător, Cu tot al său întreg popor În care se aflau Iudei Și-o bună parte de Haldei Cari oameni de război erau Și cari la Mițpa se aflau.


Pământul ei e locuit, La miazăzi de-Amaleciți; Sunt Iebusiți și Amoriți Care, pe munte, locuiesc; De-asemenea, se mai găsesc În acea țară Canaaniții Cari, împreună cu Hetiții, Sunt așezați pe lângă mare, Precum și pe câmpia care Se-ntinde-n lungul râului Cari este al Iordanului.”


Ținutul lor se întindea Din Aroer – cari se găsea Pe malul râului Arnon – Până la muntele Hermon, Sau muntele Sionului.


„Atuncea când Dumnezeu are Să te aducă-n țara care O să ți-o dea în stăpânire Și-o vei avea de moștenire, Va izgoni, din fața ta, Neamuri care, în ea, vor sta: O să-i gonească pe Hetiți, Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți; Apoi, tot neamul Canaanit, Urmat de neamul Ferezit, De al Heviților popor Și de al Iebusiților. Aceste șapte neamuri mari – Puternice și mult mai tari Decât ești tu – vor fi gonite, Din fața ta și nimicite.


Pornind din poala muntelui Care, pleșuv, se-nalță mare, Privind către Seir în zare, Pân’ la Bal-Gad și valea lui Din granița Libanului, Și pân’ la muntele chemat Hermon. Iosua i-a luat Pe împărații toți, pe care Acel ținut întins îi are Și i-a ucis, pe rând, apoi.


În mână la al său popor – Precum a zis – Domnu-a făcut Să cadă toți. El i-a bătut Pân’ la Sidonul zis „cel mare”, Până la valea Mițpa care Se află către răsărit Și-n urmă, i-a înghesuit La Misrefot-Maim. Apoi,


De-asemenea, mai cuprindea Pământul pe care-l avea Ținutul Galaadului, Iar în continuarea lui, Ținutul Gheșuriților, Ținutul Macatiților, Tot muntele Hermonului Și țarina Basanului, Până la Salca, hăt în zare.


Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare.


De Dilean, Mițpe și Ioctel Care avuse după el,


Fiii lui Iuda n-au putut Ca să-i alunge din ținut Pe Iebusiții ce-i aveau Și la Ierusalim ședeau. De-aceea, până-n acest ceas, Ei tot acolo, au rămas Și locuiesc – precum se știe – Cu a lui Iuda seminție.


Mițpa, Chefira, după care Moța e prinsă-n numărare;


O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.


Atuncea, toți fiii pe care Neamul lui Israel îi are – De la Beer-Șeba începând Și de la Dan, și ajungând În țara Galaadului – Ieșiră-n fața Domnului, La Mițpa, ca să țină sfat.


Israeliți-au zis apoi: „Cine sunt cei cari – dintre noi – Nu s-au suit la adunare, Atunci când mers-am fiecare, Să stăm în fața Domnului, Pentru a cere sfatul Lui?” De-aceea ei au întrebat, Pentru că toți s-au fost legat, Cu jurământ, contra oricui N-ar merge-n fața Domnului, La Mițpa. Ei, când au jurat, În acest fel, au cuvântat: „Cu moartea, fi-va pedepsit, Cel ce, la Mițpa, n-a venit!”


După ce mult timp s-au gândit, S-au întrebat, într-un sfârșit: „E cineva, aicea, care Să nu fi fost la Mițpa, oare, Să stea în fața Domnului?” Din țara Galaadului – Din Iabes – nimeni nu venise Când Israelul se-ntâlnise La Mițpa, într-o adunare.


Iată ce neamuri se găseau În țară: Filisteni erau, Apoi Heviți și Canaaniți, Și mai erau și Sidoniți. Neamul de Filisteni avuse Cinci domnitori care-l conduse. Heviții toți au locuit În muntele, Liban, numit. Hotarul lor se întindea Din Bal-Harmon și ajungea Pân’ la intrarea locului Cari este al Hamatului.


De-atunci, fiii lui Israel Au locuit, în acest fel, În mijlocul Hetiților, Precum și-al Canaaniților, Al neamurilor de Heviți, De Amoriți și Fereziți, Și printre oamenii pe care Neamul de Iebusiți îi are.


Poporu-a fost apoi chemat, La Mițpa. Când s-a adunat În fața Domnului, astfel, Le spuse-atuncea Samuel:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa