Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iosua 11:17 - Biblia în versuri 2014

17 Pornind din poala muntelui Care, pleșuv, se-nalță mare, Privind către Seir în zare, Pân’ la Bal-Gad și valea lui Din granița Libanului, Și pân’ la muntele chemat Hermon. Iosua i-a luat Pe împărații toți, pe care Acel ținut întins îi are Și i-a ucis, pe rând, apoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 de la muntele Halak, care se înalță către Seir, până la Baal-Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I-a prins pe toți regii acestor teritorii, i-a lovit și i-a omorât.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 de la muntele Halac – care se înalță spre Seir – până la Baal-Gad, în Valea Libanului, la baza muntelui Hermon. I-a învins pe toți regii acestor teritorii, i-a capturat și i-a omorât.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 de la muntele Halác, care se înalță spre Seír, până la Báal-Gad, în valea Libánului, la poalele muntelui Hermón. I-a capturat pe toți regii lor, i-a lovit și i-a omorât.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 de la muntele cel pleșuv care se înalță spre Seir până la Baal-Gad, în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toți împărații lor, i-a bătut și i-a omorât.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 de la muntele Halac, care se înalță spre Seir, până la Baal‐Gad în valea Libanului la piciorul muntelui Hermon; și a luat pe toți împărații lor și i‐a bătut și i‐a omorât.

Onani mutuwo Koperani




Iosua 11:17
12 Mawu Ofanana  

Esau, în Seir, locuia; Țara în care el ședea, E-n al Edomului ținut. Că e mai bine, a crezut Iacov, ca înaintea sa Să meargă soli, și-a zis așa:


Tu, miazăzi, ai rânduit Și miazănoapte-ai întocmit. De al Tău Nume minunat, Taborul tot s-a bucurat. S-a bucurat, apoi, la fel, Hermonu-alăturea de el.


Întoarceți-vă, acum, voi. La muntele-Amoriților, Să plece dar, al Meu popor, Și-n toate-mprejurimile. Să împânziți câmpiile, Să vă urcați pe munte-apoi, Să coborâți, în vale, voi; Spre miazăzi, să vă-ndreptați Și pe al mării mal să stați. Să intre dar, al vost’ popor, În țara Canaaniților, Iar din Liban, veți merge voi, Până la Eufrat apoi.


„Spre marea Roșie apoi, Ne-am îndreptat – în urmă – noi, Ținându-ne de drumul care Taie pustiu-acela mare – Așa cum Domnu-a poruncit – Și multă vreme-am ocolit Seirul – muntele aflat Chiar în pustie așezat.


(Hermonu-i Sirion numit, De către neamul Sidonit, Iar Amoriții îl numesc Senir, când despre el vorbesc.)


Când moartea-i s-a apropiat, Moise, astfel, a cuvântat: „De pe Sinai, Domnu-a venit; Peste Seir, a răsărit; Din muntele Paranului, Venit-a strălucirea Lui – Din zecile de mii pe care Numărul sfinților le are – Purtând în dreapta Domnului, Focul nestins al legii Lui.


De-asemeni, ai lor împărați, Ție – în mâini – îți vor fi dați Și șters va fi numele lor, De pe pământ. Nici un popor, Dintre acestea, nu va sta, Vreodată, împotriva ta.


Ținutul vostru o să fie De la Liban, de la pustie, Până la râul Eufrat. Pe-al său cuprins, va fi aflat Și al Hetiților ținut. El se va-ntinde, ne-ntrerupt, Și o să fie-n asfințit, De malul mării, mărginit.


El a purtat, cu ei, război – Cu oastea lor, nenumărată – O vreme foarte-ndelungată.


La întreg neamul Canaanit Care ședea la asfințit, La Amoriți și la Hetiți, De-asemenea la Fereziți, Apoi la neamul Iebusit Care în munți a locuit Și-n urmă-apoi Heviților Cari își aveau ținutul lor La poalele Hermonului – În Mițpa – chiar în fața lui.


Urmează-apoi țara pe care Neamul Ghibliților o are, Și tot Libanul risipit În părțile de răsărit – De la Bal-Gad, în sus, pornind, La muntele Hermon ieșind, Și până hăt departe-n zare, Spre a Hamatului intrare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa