Iona 4:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre est. Soarele l-a bătut pe Iona în creștet, sleindu-l de puteri. El și-a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Când a început să lumineze soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat care bătea din partea de est. Iona a fost afectat de soarele care i-a produs insolație, făcându-l să leșine. El și-a dorit (încă o dată) să moară; și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt arzător de la răsărit. Soarele lovea capul lui Ióna și [acesta] a leșinat. Atunci a cerut să moară și a zis: „E mai bine să mor decât să fiu viu!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și a fost așa: Când a răsărit soarele, Dumnezeu a pregătit un vânt de răsărit arzător; și soarele bătea în capul lui Iona și el a leșinat și cerea în sine să moară și a zis: Mai bine îmi este să mor decât să trăiesc.

Iona 4:8 Mawu Ofanana

Geneza 41:6

Apoi, iar șapte au ieșit – De vântul de la răsărit, Arse fiind și pârjolite.

1 Regi 19:4

De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”

1 Regi 21:4

Ahab, atunci, s-a întristat Și către casă a plecat. Cuvintele ce le-a rostit Nabot, adânc, l-au răscolit, Căci el spusese: „domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, Să-nstrăinez această vie! Nu pot ca să ți-o dărui ție, Căci via ce o stăpânesc, De la părinți o moștenesc!” Ahab, în casă, a intrat Și s-a trântit, furios, pe pat.

Iov 2:10

Iov a privit-o încruntat: „Femeie! Nu ți-e mintea bună! Iată, vorbești ca o nebună! Cum binele, noi îl primim Din mâna Domnului, nu știm Și răul să-l primim, la fel?! Deci cum să-L blestem eu, pe El?!” Iov, astfel, n-a păcătuit În tot ceea ce a vorbit.

Iov 7:15

Doresc, mai bine, gâtuirea, Căci mult mai dulce mi-e pieirea. Prefer mai bine-a morții coase, Decât să am aceste oase!

Psalmi 121:6

Astfel, de-a soarelui dogoare Și de lumina lunii reci.

Psalmi 39:9

Stau mut. Plin de tăcere-s eu, Căci văd cum Tu lucrezi mereu.

Qohelet 7:9

Degrabă nu te mânia Căci locuiește furia Doar în sânul nebunilor.

Кынтаря кынтэрилор 1:6

De soare, eu am fost privită. De-aceea, pielea mi-e-negrită, Căci arsă, de privirea lui, Îmi este pielea trupului. Atunci, ai mamei mele fii S-au mâniat și-apoi, în vii, Drept păzitoare m-au adus. Acolo însă când m-au pus, Eu, via mea – via din care Izvoare frumusețea-mi are – Nu am voit să o păzesc.

Isaia 49:10

De foame, nu au să mai știe. Nici sete n-au să mai simțească. Soarele n-o să-i dogorească, Iar călăuză – ne-ndoios – Le este Cel care-i milos Și îi va duce să se-adape, În locuri cu bogate ape.

Езекиел 19:12

Dar mâinile au înhățat-o, Au smuls-o și au aruncat-o, Jos, pe pământ. Când a venit Vântul cel de la răsărit, Îndată roada i-a uscat, Iar flăcările au mâncat Puternicele ei mlădițe Și-au nimicit ale ei vițe.

Osea 13:15

Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.

Levitic 10:3

Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.

Iona 1:17

Un pește mare-a pregătit Domnul, care l-a înghițit Pe Iona, când l-au aruncat În mare și trei zile-a stat – În bezna cea de nepătruns Din burta peștelui – ascuns.

Iona 1:4

Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.

Iona 4:3

Acuma Doamne, Te rog eu, Ia-mi viața, căci mai mult doresc Să mor, decât să mai trăiesc!”

Iona 4:9

Dar Dumnezeu l-a auzit Și cu blândețe i-a vorbit: „Faci bine că te-ai mâniat Pentru acest arbust uscat?” Iona a zis mânios foarte: „Fac bine! Da, până la moarte, Că mă înfurii! Așa-s eu!”

Matei 20:12

„Cum a putut să îi plătească, Stăpânul, pe-acești lucrători, La fel cu noi, care, din zori, Suntem în vie și-am muncit? Ei, doar un ceas, s-au ostenit! Noi am răbdat al zilei greu!”

Revelația 3:19

Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!

Revelația 7:16

Ei, foame, n-au să mai simțească, Nici setea n-o să-i chinuiască, Nici soarele nu-i dogorește Și nici arșița nu-i lovește.

1 Samuel 3:18

Iar Samuel i-a povestit Totul: nimica n-a ascuns. Eli a fost adânc pătruns De veștile ce le-a aflat, Și-a zis: „Da, e adevărat! Acesta este Dumnezeu! Să faci precum vrea El, mereu!”