2 Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.
2 El s-a rugat Domnului și a zis: ‒ O, Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș, pentru că știam că ești un Dumnezeu binevoitor și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, un Dumnezeu Care regretă răul pe care zice că-l va face.
2 El s-a rugat lui Iahve astfel: „Ah, Doamne, nu se întâmplă oare acum exact ce spuneam eu încă de când eram în țara mea? Acesta este de fapt motivul pentru care am încercat să fug la Tarșiș. Eu știam că ești un Dumnezeu răbdător, milos, reținut în ce privește mânia și bogat în compasiune. Desigur, Tu ești pregătit (oricând) să Îți anulezi decizia de a face rău.
2 El s-a rugat Domnului și a zis: „Vezi, Doamne, oare nu acesta era cuvântul meu când eram în țara mea și aveam de gând să fug la Tarșíș? Căci știam că tu ești îndurător și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și regreți răul.
2 S-a rugat Domnului și a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și că Te căiești de rău!
2 Și s‐a rugat Domnului și a zis: Te rog, Doamne, oare nu era aceasta zicerea mea, când eram încă în țara mea? De aceea, am căutat să fug în Tars, căci știam, că ești un Dumnezeu milos și îndurător, încet la mânie și plin de îndurare și te căiești de rău.
De la Beer-Șeba, spre pustie, S-a îndreptat, apoi, Ilie. O zi și-o noapte a făcut Pe drum și-n urmă a șezut Sub un ienupăr, obosit, Să își aștepte-al său sfârșit. Ilie zise: „Doamne, eu Te rog să iei sufletul meu, Căci cu nimic nu sunt mai bun, Decât ai mei părinți! Îți spun, Că e destul, că nu mai pot! Ce s-a putut, făcut-am tot!”
Dar neamul despre cari vorbesc Poate să capete cruțare, Dacă din răutatea-i mare Se va întoarce înapoi. Atunci, Eu am să-l iert și-apoi, Îmi va părea rău că am vrut, Răul acel, să-l fi făcut.
„Doamne, iată că m-am lăsat Și-am fost mereu înduplecat. Ai fost mai tare, negreșit, Și-asupra mea ai biruit! Drept pricină de râs, mă ține Lumea și-și bate joc, de mine.
Acuma dar, seama luați Și faptele vă îndreptați! Păziți porunca Domnului, Căci El, în bunătatea Lui, Se va căi de gândul Său Și n-o să vă mai facă rău!
„În țară, de veți rămânea, Vă fac să propășiți în ea, Pentru că nu vă nimicesc, Ci dimpotrivă, vă sădesc. Nu am să vă mai smulg apoi, Căci rău îmi pare, pentru voi Și pentru tot răul făcut, De care parte ați avut!
Grăbit, Iona s-a ridicat Și înspre Tars a alergat, Departe – după gândul lui – Ascuns de Fața Domnului. La Iafo – astfel – a venit, Unde-o corabie-a găsit. A dăruit prețul cerut Și a pornit cu-al său avut Spre Tars, spunându-și tot mereu Că va scăpa de Dumnezeu.
Domnul, din ceruri, a văzut Tot ce făceau și I-a părut Rău că voia să-i nimicească. A hotărât să-i izbăvească De răul ce l-a plănuit. A Lui iertare-au dobândit Cetatea și cu toți acei Ce-au fost locuitorii ei.
Că se îndură Dumnezeu. Se va căii, și ceasul greu – De noi – îl va îndepărta Și poate că ne va ierta. Astfel, mânia Lui aprinsă, Nădăjduim că va fi stinsă, Sub al ei val să nu pierim, Ci viața să ne-o izbăvim!”
Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!
Căci Dumnezeul vostru are O nesfârșită îndurare Și nu o să vă părăsească, Nici nu o să vă nimicească. Nu-și uită al Său legământ, Pe care, El, cu jurământ, Cu-ai voști’ părinți l-a încheiat Și nu poate a fi-ncălcat.