Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iona 3:5 - Biblia în versuri 2014

5 Atunci, ai săi locuitori Crezut-au ce s-a prorocit Despre Ninive; au vestit Un post și-apoi s-au îmbrăcat Cu toți, în saci. Când la-mpărat –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu pânză de sac, de la cel mai mare până la cel mai mic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au anunțat un post; și începând de la cel mai mare până la cel mai mic, s-au îmbrăcat (toți) cu saci.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Și au crezut oamenii din Niníve în Dumnezeu: au vestit un post și s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și bărbații din Ninive au crezut pe Dumnezeu și au vestit un post și s‐au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare al lor până la cel mai mic al lor.

Onani mutuwo Koperani




Iona 3:5
21 Mawu Ofanana  

Când împăratul Ezechia Află ce a cerut solia, Își rupse straiele, de-ndat’, Și într-un sac s-a îmbrăcat. S-a dus la Casa Domnului


Cuprins de teamă, Iosafat, Spre Dumnezeu, s-a îndreptat Și-un post, în Iuda, a vestit.


Acolo unde-am poposit – Lângă Ahava – am vestit Un post ‘naintea Domnului, Pentru smerire-n fața Lui, Ca să-I putem cere apoi – Pentru copii și pentru noi – Alăturea ca să ne fie, Când vom porni-n călătorie.


Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare.


Israelul și-a aruncat Podoabele și a plecat, De la Horeb – deci de la munte – Iar Moise se afla în frunte.


Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”


Era anul al cincilea, De când fiul lui Iosia – Cari, Ioiachim, este chemat – Era în Iuda, împărat. În an, tocmai se potrivea A noua lună că-ncepea Atuncea când a fost vestit Un post, anume rânduit, Ținut în fața Domnului, Pentru-ai Ierusalimului Locuitori și pentru cei Care se dovedeau Iudei Și la Ierusalim veneau.


Toți căpitani-aceia cari Peste popor erau mai mari, Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Cu cel chemat Iezania – Care, părinte, îl avea Pe Hosea – iar pe lângă ei, Întreg poporul de Iudei,


Când Ieremia a aflat Ce a spus Domnul, i-a chemat Pe Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Pe căpeteniile cari Peste popor erau mai mari Și pe acel întreg popor Ce-i însoțea. În fața lor,


Spre Domnul Dumnezeul meu, Fața – atunci – mi-am întors eu. Cu rugăciuni L-am căutat Și cereri multe-am înălțat. Rugile mi le-am însoțit Cu posturi multe, negreșit. Numai în sac m-am îmbrăcat Și în cenușă m-am culcat.


Vestiți un post și-o adunare, Care vor fi de sărbătoare. Pe cei bătrâni, să-i adunați Și-alăturea lor, să chemați Toți oamenii acei pe care, Locuitori, țara îi are. Mergeți la Casa Domnului Și-apoi strigați în fața Lui.


După ce aste le-a făcut, Supușilor le-a poruncit: „Oameni și vite negreșit – Cu toate turmele de oi Și cu cirezile de boi – De-acuma nu vor mai putea Nici să mănânce, nici să bea,


Când va veni judecata, Bărbații din Ninive vor Ședea, lângă acest popor, Cari n-a vrut să se pocăiască Și, astfel, o să-l osândească; Fiindcă ei s-au pocăit Atunci când Iona le-a vorbit, Și-acum, aici, e Unul care E, decât Iona, mult mai mare.


Bărbații, din Ninive, vor Ședea lângă acest popor, Pe care au să-l osândească, Căci n-a vrut să se pocăiască, Deși, ei toți s-au pocăit, Când Iona-a propovăduit, Și-acum, aici, e Unul care, E – decât Iona – mult mai mare.”


Deci, liniștiți-vă, căci eu Mă-ncred în ce-a zis Dumnezeu, Și totul fi-va împlinit Așa precum El a vorbit.


Pentru că toți, cu mic cu mare, Îl ascultau, dându-i crezare Și-l lăudau, zicând mereu: „Aceasta-i a lui Dumnezeu Putere, ce se cheamă „mare”, Cum bine vede fiecare.”


„Credința noastră e vădită O-ncredințare neclintită, O-ncredere nespus de mare, În toate lucrurile care, Acuma, nu pot fi zărite, Fiind numai nădăjduite.


Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.


Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa