Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iona 2:9 - Biblia în versuri 2014

9 Jertfe o să-I aduc, mereu, Cu mulțumiri, Lui Dumnezeu, Și fiecare juruință Voi împlini-o cu credință, Căci altă mântuire nu-i Decât în mâna Domnului.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Dar eu Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire. Voi împlini ceea ce am jurat. Mântuirea vine de la Domnul!“

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Dar eu Îți voi oferi sacrificii strigând de bucurie! Și îmi voi respecta promisiunile făcute cu jurământ! Salvarea vine de la Iahve!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Cei care slujesc idoli ai deșertăciunii îndepărtează bunătatea de la ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Dar eu îți voi jertfi cu glas de mulțumire, voi împlini ce am juruit. Mântuirea este de la Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Iona 2:9
24 Mawu Ofanana  

Căci trebuie să ne sculăm, Către Betel, ca să plecăm. Acolo, am să înalț eu, Altar, Domnului Dumnezeu, Cari glasul mi l-a ascultat Când, la necaz, eu L-am strigat. Domnul, mereu, m-a însoțit, Cât timp, eu am călătorit.”


Când patruzeci de ani s-au scurs (Sau patru), Absalom s-a dus Până la David – la palat – Și-n acest fel, a cuvântat. „Te rog, să-mi dai îngăduință Să împlinesc o juruință, Pe care am făcut-o eu, Față de Domnul Dumnezeu. Mă lasă dar, ca să mă duc, Către Hebron să o apuc.


Și ai să-L rogi, iar Dumnezeu O să te-asculte tot mereu, Și juruințele făcute De tine-atunci, vor fi ținute.


Jertfe să-I dați, lui Dumnezeu, De mulțumire și mereu, Lucrarea Lui să o vestiți În lume și s-o însoțiți Cu strigăte de bucurie Și chiote de veselie.


Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?


La Dumnezeu este scăparea: Să lași, peste poporul Tău, O Doamne, binecuvântarea. (Oprire)


Doar mulțumiri, lui Dumnezeu, Să-I aduci jertfă. Ne-ncetat, Să împlinești ce I-ai jurat, Celui Prea-Nalt, precum vorbești.


Cel care, mulțumire, știe – Drept jertfă – să-Mi aducă Mie, Acela doar Mă proslăvește. Doar omul care își păzește Cărarea, parte va avea Să vadă mântuirea Mea.”


El, pentru-ntregul Său popor, E Domnul izbăvirilor. De grijă, El o să ne poarte Și-apoi ne va scăpa de moarte.


Să mergem înaintea Lui, Cu laude, căci Domnului, Noi trebuie să Îi cântăm Și astfel, cinste, să Îi dăm!


Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.


Strigăte mari de bucurie Și chiote de veselie. Au să răsune-n orice casă Cântec de mire și mireasă, Precum și glasul celor care Îndeamnă: „Dați laudă mare, Celui ce-i Domn al oștilor, Căci este bun și iertător, Iar îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!” Are să se audă, iară, Și glasul celor cari, în țară, Jertfe aduc de mulțumire; O să răsune peste fire, Iarăși, glasul poporului Ce-aduce jertfe Domnului În Templul Său cel minunat Ce-i în Ierusalim aflat. Căci voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau, în a lor țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.


La ce cunoașteți, v-ați rugat Cu toții; noi ne-am închinat, La ceea ce am cunoscut. Dar este bine de știut Un lucru, pentru orișicine, Și-anume: mântuirea vine, De la Iudei. Însă-n curând


Voiesc dar să vă dau de știre Că-n nimeni alt’ nu-i mântuire Sub ceruri, pentru că – sub soare – Nu-i un alt Nume dat, în care, Omul să fie mântuit. Doar în Iisus, a dobândit Umanitatea, mântuire!”


„Vă-ndemn dar, fraților, mereu, Pentru ca Domnul Dumnezeu Să vă arate îndurare, Să vă aduceți, fiecare, Al vostru trup, drept jertfă vie, Cari sfântă trebuie să fie, Spre-a fi plăcută Domnului, Căci ea, apoi, în fața Lui, Are să vi se socotească Slujbă a fi, duhovnicească.


Câștigul unei curve, voi Să nu-l aduceți Domnului Ca să-l lăsați în casa Lui. De-asemenea, nici prețul care E obținut dintr-o vânzare A unui câine, nu-l luați Ca Domnului, apoi, să-l dați. Să nu-i lăsați, stăpânului – Ca din vânzarea câinelui, Cu banii strânși – s-aibă putință De-a-și împlini o juruință. Aste câștiguri, îți pot spune Că nu-s decât o urâciune – Și tot așa vor fi mereu – Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”


Lui Dumnezeu, să-I dăruim – Prin El – o jertfă, fiecare, Spre lauda Lui, jertfă care E rod al buzelor celor Care, mereu, în drumul lor – În orice loc ei se găsesc – Al Său Nume-l mărturisesc.


Gloata aceea, foarte mare, Striga cu glas puternic, tare: „Iată că a lui Dumnezeu, E mântuirea, tot mereu – Căci pe-al domniei scaun, șade, Așa precum Lui i se cade – Și-apoi, este a Mielului!”


Să Îl urmați, pe Domnul, voi, Pentru că altfel, fiecare Ar merge după lucruri care N-aduc folos, nici izbăvire La nimenea, căci sunt, din fire, Doar niște lucruri de nimic.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa