Iona 2:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Credeam că-s lepădat de Tine, Și-am spus: „Domnul m-a părăsit. Porunca, nu I-am împlinit, Iar El, acum, m-a lepădat. Știu însă că voi fi iertat, Căci nu pe veci pedepsit sânt Și am să-I văd iar Templul Sfânt.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Ziceam: «Sunt alungat dinaintea ochilor Tăi. Totuși, mă voi uita din nou la Templul Tău cel sfânt!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Ziceam că nu accepți să mă mai vezi; și niciodată nu voi mai putea să privesc sfântul Tău templu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Tu m-ai aruncat în adânc, în inima mării, și un torent m-a învăluit: toate talazurile și valurile tale au trecut peste mine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Ziceam: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel sfânt.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și am zis: Sunt lepădat dinaintea ochilor tăi; totuși iarăși voi privi spre templul cel sfânt al tău.

Iona 2:4 Mawu Ofanana

1 Regi 8:42

Căci o să fie cunoscut Numele Tău, fiind știut Că El este un Nume mare Iar al Tău braț întins e tare – Deci când acest străin va sta, Rugându-se, la casa Ta,

1 Regi 8:48

Dacă din inimă apoi, Și din tot sufletu-napoi, Spre Tine se va îndrepta Și-n rugăciuni, smerit, va sta Privind către cetatea-n care E a Ta casă de-nchinare Unde Numele Ți l-ai pus,

1 Regi 9:7

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.

2 Cronici 6:38

Dacă din inimă apoi Și din tot sufletu-napoi, Spre Tine se vor îndrepta Și-n rugăciuni, smeriți, vor sta Privind către cetatea-n care E a Ta casă de-nchinare În care Numele Ți-ai pus,

Psalmi 31:22

„Din fața Ta, sunt izgonit!” – În gândul meu îmi tot ziceam, Însă nechibzuit eram Când pe-acest gând întunecat Să prindă glas, eu l-am lăsat. Dar rugăciunile rostite De către mine, sunt primite, Căci Tu, Doamne, m-ai ascultat Când înspre Tine am strigat.

Psalmi 42:8

Domnu-ndurare îmi dădea Ziua și-apoi, pe când venea Noaptea, eu laude-I cântam Și-o rugăciune-I înălțam Celui care este mereu, Al vieții mele Dumnezeu.

Psalmi 5:7

Dar eu, prin marea-Ți îndurare, Pot ca să intru-n casa Ta Și să mă-nchin, cu frică mare, În sfântu-Ți Templu, când voi sta.

Psalmi 88:6

În groapa care s-a vădit Cea mai adâncă, m-ai zvârlit. În întuneric Tu m-ai dus Și în adâncuri am fost pus.

Psalmi 88:7

De-a Ta mânie-s apăsat. Cu valuri grele, ne-ncetat – Acuma – m-ai năpăstuit.

Isaia 38:17

Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!

Isaia 49:14

Sionul zis-a: „Negreșit, De Domnul fost-am părăsit, Căci Domnul este mâniat Și-acum pare că m-a uitat!”

Ieremia 15:1

„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!

Ieremia 7:15

În urmă, fi-veți lepădați Din fața Mea, cu ai voști’ frați, Ca și cei care sunt vădiți Că sunt din Efraim ieșiți!”

Plângerile 3:54

Noian de ape au venit Și peste cap mi-au năvălit. Când valurile le-am văzut, Am zis de-ndată: „Sunt pierdut!”

Езекиел 37:11

Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”

Daniel 6:10

Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit.

Iona 2:7

Când îmi tânjea sufletu-n mine, Aminte mi-am adus de Tine Și rugăciunea mea curată A fost, din mare, înălțată, Până la Templul Tău cel sfânt.