Iona 1:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Corăbierii s-au temut Și-altă scăpare n-au văzut, Decât să-l strige fiecare Pe dumnezeul ce îl are. Apoi, în mare-au aruncat Uneltele și-au ușurat Corabia, cât au putut. Cât timp aceștia s-au bătut Cu uraganu-nfuriat, Iona dormea, fiind culcat În cală, legănat de vise.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Marinarii s-au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona, însă, coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ De frica naufragiului, fiecare dintre marinari a strigat, invocând ajutorul zeului lui. În același timp, ei au aruncat în mare uneltele din corabie, pentru a o face mai ușoară. Iona coborâse în cala corăbiei, unde se culcase și adormise profund.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Marinarii au fost cuprinși de teamă și au strigat fiecare către dumnezeul său. Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie ca să se ușureze de ele. Ióna a coborât în partea [cea mai de jos] a navei, s-a culcat și a adormit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Atunci corăbierii s‐au înspăimântat și au strigat fiecare către dumnezeul său și au aruncat în mare mărfurile care erau în corabie ca să fie ușurată de ele. Iar Iona se coborâse în partea de jos a corăbiei și se culcase și dormea greu.

Iona 1:5 Mawu Ofanana

1 Regi 18:26

Juncul, prorocii l-au luat, L-au pregătit și au chemat Al lui Baal nume, începând De dimineață, până când Ameaza zilei s-a ivit. Ei au strigat, necontenit, „Baale, ascultă-ne pe noi Și ne trimite foc apoi!”, Însă, tăcut, ceru-a rămas, Căci nu s-a auzit vreun glas, Chiar dacă ei, sărind, strigau Și-altarul îl înconjurau.

Iov 2:4

Satana-n clipele acele Răspunse: „Piele pentru piele! Omul dă totul, pentru viață,

Psalmi 107:25

Vânturi a pus, să sufle tare Și a iscat valuri în mare.

Psalmi 148:8

Zăpadă, grindină și foc, Ceață și vânturi – la un loc – Laudă dați-I Domnului, Când împliniți porunca Lui!

Qohelet 3:6

Și căutarea-n timp se face. Pierderea – chiar de nu ne place – O vreme își are și ea; Păstrarea de asemenea, Iar lepădarea tot la fel.

Isaia 45:20

„Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.

Ieremia 2:28

Dar unde-s ai tăi dumnezei? Să vină, să te scape ei! Câte cetăți în Iuda-aveai, Atâția dumnezei, tu ai.”

Osea 7:14

Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.

Iona 1:14

Atunci, spre Domnu-și ridicară Privirile și Îi strigară: „Doamne! Să nu ne prăpădești Pentru-acest om! Să ne păzești De apăsarea de păcat A sângelui nevinovat! Căci Tu doar, dintre dumnezei, Ești singur care faci ce vrei!”

Iona 1:16

Corăbierii s-au temut De Domnul – după ce-au văzut Toate acestea – mult mai tare, Și Îi făcură fiecare, Acolo, câte-o juruință, Cum au crezut de cuviință. Apoi, o jertfă au adus Spre-al îmbuna pe Cel de Sus.

Iona 1:6

Cârmaciul îl găsi și-i zise Cu glasul tremurând de teamă: „Degrabă, scoală-te și cheamă Și tu pe Dumnezeul tău Căci poate El, din locul Său, De noi se-ndură și din ape, Cu viață, are să ne scape!”

Matei 25:5

Mirele-ntârzia, iar ele, Într-un târziu, au adormit.

Matei 26:43

S-a-ntors, apoi, la ucenici, Dar i-a găsit dormind, căci nici De astă dată, n-au vegheat Și iarăși, somnul i-a furat.

Matei 26:45

L-a ucenici, a revenit, Spunându-le: „Acum, dormiți! Puteți ca să vă odihniți! Timpul, Fiului omului, S-a împlinit, iar soarta Lui E-n mâinile oamenilor, Căci e lăsată-n seama lor.

Fapte 27:38

Și-apoi, sătui, au ușurat Corabia, căci au zvârlit Grâul, în mare. În sfârșit,

Judecători 16:19

Ea, cu Samson, a tot vorbit, Până când el a adormit Șezând pe-ai ei genunchi, culcat. Un om, atuncea, a chemat, Să-i taie părul. Când l-a ras, Fără putere a rămas, Căci în șuvițele acele – Cari șapte-n număr fost-au ele – Era toată puterea lui, Dată din partea Domnului.

1 Samuel 24:3

În urmă, s-a întors apoi, Și-a întâlnit stâne de oi, Chiar lângă drum. El s-a oprit – Căci înserarea a venit – Și-o peșteră a căutat, În care, să-nnopteze-a stat. În fundul peșterii erau David și cei ce-l însoțeau.