Iona 1:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Domnul, însă, a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și, astfel, s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Dar pe acea mare, Iahve a provocat o furtună de vânt care sufla cu o mare intensitate. Astfel, corabia risca să fie distrusă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Dar Domnul a stârnit un vânt puternic peste mare și a fost o vijelie puternică pe mare. Și corabia era gata să se sfărâme.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Dar Domnul a aruncat un vânt puternic pe mare și a fost o furtună tare pe mare și corabia amenința să fie sfărâmată.

Iona 1:4 Mawu Ofanana

Psalmi 135:6

Domnul va face, pururea, În cer și pe pământ, ce vrea. La fel, în mare, El va face – Și în adâncuri – cum Îi place.

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Psalmi 148:8

Zăpadă, grindină și foc, Ceață și vânturi – la un loc – Laudă dați-I Domnului, Când împliniți porunca Lui!

Exodul 10:13

Moise, toiagul, și-a întins Peste-al Egiptului cuprins, Iar Domnul a făcut să bată Un vânt atunci, în țara toată. O zi și-o noapte, a suflat Vântul acel și-a adunat Lăcustele din răsărit. Când zorii zilei s-au ivit,

Exodul 10:19

Atuncea, El a-ndepărtat Toate lăcustele din țară. Un vânt puternic, a pus iară, Să bată-acum, dinspre apus. Acesta a luat pe sus Și-a azvârlit întregul roi, În Marea Roșie apoi, Unde lăcustele pieriră, Căci apele le înghițiră.

Exodul 14:21

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,

Exodul 15:10

Dar cu suflarea-Ți, ai suflat Și-n mare, el s-a înecat. Apa, pe toți, i-a înghițit. Ca plumbul, ei s-au prăbușit, În hăul de sub unda ei.

Ieremia 51:16

La glasul Lui, urlă speriate Și apele în cer aflate. De către El, ridicați sânt Norii, din margini de pământ. El face ploaia să pornească Și fulgerele să se nască. În urmă, din cămara Lui, Scoate suflarea vântului.

Amos 4:13

Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”

Numeri 11:31

Un vânt puternic a făcut Domnul, să bată, ne-ntrerupt, De peste mare. Vântul pus Astfel să sufle, a adus Cu el, atunci, un număr mare De prepelițe-n zbor, pe care, Cale de-o zi, le-a răspândit, Încât ele-au acoperit, Cu un strat gros ce s-a-nălțat Doi coți, locul în care-a stat, Atunci poporul Israel.