Iona 1:3 - Biblia în versuri 2014

³ Grăbit, Iona s-a ridicat Și înspre Tars a alergat, Departe – după gândul lui – Ascuns de Fața Domnului. La Iafo – astfel – a venit, Unde-o corabie-a găsit. A dăruit prețul cerut Și a pornit cu-al său avut Spre Tars, spunându-și tot mereu Că va scăpa de Dumnezeu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Dar Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarșiș, departe de fața Domnului. El s-a dus la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Dar Iona și-a planificat să fugă la Tarșiș, departe de fața lui Iahve. S-a dus la Iafo, unde a găsit o corabie care pleca la Tarșiș. Încercând să se depărteze de fața lui Iahve, a plătit prețul călătoriei și a urcat în corabie, ca să meargă la Tarșiș împreună cu marinarii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Ióna s-a ridicat ca să fugă la Tarșíș, departe de fața Domnului. A coborât la Yáfo, a găsit o corabie care mergea la Tarșíș, a dat prețul și a urcat în ea ca să meargă cu ei la Tarșíș, departe de fața Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Dar Iona s‐a sculat, ca să fugă în Tars dinaintea feței Domnului: și s‐a coborât la Iafo și a aflat o corabie mergând la Tars; a plătit plata drumului și s‐a coborât în ea ca să meargă cu ei în Tars dinaintea feței Domnului.

Iona 1:3 Mawu Ofanana

Geneza 3:8

Din munca lor, i-a tulburat Chiar Dumnezeu, cari S-a plimbat, În zorii zilei, prin grădină. Omul, știindu-se de vină, Fiind de glasul Lui pătruns, De frică, iute s-a ascuns, Știind că Domnul va să vină Printre copacii din grădină.

Geneza 4:16

Cain, de la Domnul, a plecat Și-n țara Nod s-a așezat – La est de Eden era ea; Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.

1 Regi 19:3

Ilie-ndată a plecat, Să-și scape viața. S-a-ndreptat Către Beer-Șeba, căci voia, Pe slujitorul ce-l avea, Să-l lase într-un loc ferit, Pentru a fi adăpostit, Căci în Beer-Șeba nu putea Să-l prindă-Ahab, fiindcă ea Se află-n țara cea pe care Iuda în stăpânire-o are.

1 Regi 19:9

Ilie-o peșteră-a găsit Când, la Horeb, a poposit. În peșteră, a căutat Un adăpost, pentru-nnoptat. Cuvântul Domnului s-a dus, La el, acolo, și i-a spus: „Ce faci Ilie?” El răspunse:

2 Cronici 2:15

Acuma însă, domnul meu, Iată ce vreau să te rog eu: Trimite grâu, cum ai promis Cu orzul de care mi-ai zis, Cu vinul meseriașilor Și cu tot untdelemnul lor,

2 Cronici 2:16

Căci din Liban, lemne apoi – Cât vei voi – îți tăiem noi. Plute vom face, după care, La Iafo le trimit, pe mare. Acolo, tu ai să te duci Și la Ierusalim le-aduci.”

2 Cronici 9:21

Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsisul. Cu ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le cârmuia Prin slujitorii ce-i avea. Din Tars – precum s-au învoit – Mereu, corăbii au venit, O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș, apoi, au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.

Esdra 3:7

Au dat argint meșterilor Pietrari, dar și tâmplarilor. Au dat merinde și ulei Și băutură la acei Care de la Sidon erau Sau celor cari din Tir veneau, S-aducă lemn de cedru care A trebuit adus pe mare, Până la Iafo, din Liban, Așa precum avură-n plan Când învoire-au căpătat Chiar de la Cir cari așezat Fusese, drept stăpânitor, Peste al Persiei popor.

Iov 1:12

Domnul răspunse, de îndată: „În ale tale mâini, Eu, iată, Las tot ceea ce, azi, Iov are – Toată averea lui cea mare! De-un lucru doar, să te păzești: Pe al Meu rob, să nu-l lovești!” Satana, de la Domnul Sfânt, Se-ntoarse, grabnic, pe pământ.

Iov 2:7

Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.

Psalmi 107:23

Cei care negustori erau Și pe corăbii se aflau,

Isaia 2:16

E împotriva tuturor Corăbiilor mărilor Care în Tarsis sunt aflate Și-a lucrurilor minunate Care astfel au fost făcute, Încât sunt, la privit, plăcute.

Isaia 23:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”

Isaia 23:10

„Fiică a Tarsisului, iată, Poți a străbate țara toată Asemeni apelor din râu, Căci nu te strânge nici un brâu! Ești ca și Nilu-n drumul său, Căci nu ai jug pe gâtul tău!

Isaia 23:6

Zicând: „La Tarsis, să veniți Voi toți cei care locuiți Pe țărm și-apoi, bociți-vă, Mereu, și tânguiți-vă!

Isaia 60:9

Sunt așteptat, cu nerăbdare, De-ostroavele aflate-n mare. Corăbiile care sânt Din Tarsis – de pe-al său pământ – În frunte stau, gata apoi Ca să-i aducă înapoi, De pe îndepărtate căi, Pe cei cari sunt copii ai tăi. Argint și aur vor avea Să mai aducă, să le dea Pentru Numele Domnului, Pentru Numele Sfântului Pe cari Îl are Israel. El este Domnul tău, e Cel Care pe tine te iubește. El e Cel cari te proslăvește.

Ieremia 10:9

La Tarsis, oamenii se duc Și foi de-argint ei își aduc, Iar din Ufaz și-au cumpărat – În urmă – aurul curat. Meșteri-apoi le prelucrează Și-un idol ei întruchipează. Apoi vin cei ce-s iscusiți, Care sunt la cusut vestiți, Să-i facă haine minunate, Din materiale colorate Într-un albastru străveziu Și-asemenea în purpuriu.

Езекиел 2:8

Tu, însă, fiu al omului, Ascultă vorba Domnului! Ascultă ce-ți spun și să știi Ca îndărătnic să nu fii, Precum e casa răzvrătită, Din îndărătnici întocmită! Deschide-ți gura, să primești Ce îți voi da să înghițești!”

Езекиел 27:12

Locuitorii cei pe care Tarsu-i avea, negoț făceau, Căci – din belșug – mărfuri aveau. La târgul tău, ei au adus Argint și-n față ți l-au pus. A mai adus acel popor Și plumb și fier și cositor.

Езекиел 3:14

Atunci când Duhul m-a răpit, Mergeam furios și necăjit, Iar Domnul, mâna, Își lăsase, Asupra mea de apăsase.

Iona 1:10

Mai tare s-au înspăimântat Oameni-acei, și-au întrebat: „De ce-ai făcut în acest fel?” – Căci ei aflaseră că el, Din fața Domnului, fugea –

Iona 4:2

Și-apoi, pe Domnul L-a rugat: „Ah, Doamne Dumnezeul meu! Nu e așa cum am spus eu Pe când în țara mea eram? Tocmai acest lucru-ncercam Să-l ocolesc, când am fugit La Tars. Află că m-am gândit La toate, căci Te-am cunoscut: Că ești milos, eu am știut, Și că ești plin de îndurare; Că îndelunga Ta răbdare Durează până peste poate, Că ești bogat în bunătate Și Te căiești de rău, mereu.

Luca 9:62

Care, la plugul, privesc ‘napoi – I-a zis Domnul Iisus, apoi – „De-a Domnului Împărăție, Nevrednici sunt, vreau să se știe!”

Fapte 15:38

Pavel, care a socotit Că nu e bine să îl ia, Căci încă din Pamfilia, Ioan, de ei, s-a despărțit Și-n lucru, nu i-a însoțit.

Fapte 26:19

Mi-am revenit, apoi, în fire Și-astfel, Agripa împărate, Ăstei vedenii minunate, N-am vrut să mă împotrivesc;

Fapte 9:36

La Iope-n acel timp ședea O uceniță. Se numea Tabita – Dorca i se spune, În tălmăcire. Fapte bune Și milostenii, a făcut.

Fapte 9:38

Pentru că Iope se găsea Aproape – lângă Lidia – Toți ucenicii s-au gândit, Atuncea când au auzit Că Petru-acolo se găsește, Ca iute să îi dea de veste, De ceea ce s-a întâmplat. Grabnic, doi oameni au plecat, La el, ca să îl roage-apoi: „Nu pregeta, să vii la noi!”

Fapte 9:42

Minunea care-a fost făcută, Ajunse a fi cunoscută De cei ce-n Iope locuiau, Și mulți, la Domnul, se-ntorceau.

Fapte 9:43

Iar după cele întâmplate, Petru rămase, în cetate, Mai multe zile, găzduit De-un tăbăcar, Simon numit.

1 Corinteni 9:16

Dacă vă propovăduiesc Și, Evanghelia, o vestesc, Ăst fapt nu e motivul meu, Ca să mă laud, tot mereu, Căci trebuie să o vestesc. De-aceia, propovăduiesc. De n-o vestesc, atunci, știu bine, Că o să fie, vai, de mine!

2 Tesaloniceni 1:9

Parte-au să aibă – dragii mei – De o pedeapsă foarte mare, Cari este-o veșnică pierzare Din fața slavei Domnului, Precum și de la fața Lui,

Iosua 19:46

La Me-Iarcon și la Racon Pân’ la acel hotar pe care Iafo, în fața sa, îl are.