Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 3:4 - Biblia în versuri 2014

4 Ce ai cu Mine, Tirule? Ce ai, și tu, Sidonule? Dar tu ce ai, țară pe care Neamul de Filisteni o are? Vreo faptă, vreți să-Mi răsplătiți? Vreți, împotrivă-Mi, să porniți? Fără zăbavă-ntoarce-voi Faptele voastre peste voi, Iar capetele voastre, pradă, Iată că lor, au să le cadă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Așadar, ce aveți voi cu Mine, Tyr și Sidon și toate teritoriile Filistiei? Vreți să vă răzbunați pe Mine? Dacă vă răfuiți cu Mine, atunci imediat voi întoarce faptele voastre asupra capetelor voastre!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Ce intenții aveți voi cu Mine, oameni din Tir, din Sion și din teritoriile filistenilor? Doriți să Mă recompensați pentru vreo faptă sau să faceți ceva împotriva Mea? Dacă intenționați să realizați ceva împotriva Mea, voi face ca fapta voastră să se întoarcă repede împotriva capului vostru!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Soarele se va preface în întuneric și luna, în sânge înainte de venirea Zilei Domnului, cea mare și înfricoșătoare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Ce vreți voi cu Mine, Tirule și Sidonule și toate ținuturile filistenilor? Vreți să-Mi răsplătiți vreo faptă sau să faceți ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și voi, ce aveți voi cu mine, tu Tirule, și tu Sidonule, și toate ținuturile Filistiei? Oare voiți să‐mi dați o răsplată? Și dacă voiți să‐mi răsplătiți, iute și repede voi întoarce răsplata voastră asupra capului vostru.

Onani mutuwo Koperani




Ioel 3:4
24 Mawu Ofanana  

În urmă, Domnu-a ațâțat Arabii care s-au aflat Chiar lângă Etiopieni Și-n urmă și pe Filisteni.


„Nu te mai bucura, de zor, Țară a Filistenilor Pentru că frânt s-a dovedit Toiagul care te-a lovit, Căci din a șarpelui tulpină, Un basilic are să vină, Al cărui rod, îngrozitor, E un balaur zburător.


Căci este-o zi de răzbunare, Un an al Domnului în care, Pentru Sion, Se războiește Și tuturor le răsplătește.


El va veni și o răsplată O să îi dea, la fiecare, După ce fel de fapte are. Ai Săi potrivnici au să știe Ce-nseamnă-a Domnului mânie. Ostroavelor le e plătită Plata ce le e cuvenită.


Iată cuvântul cel de sus Care de Domnul a fost spus Și care e o prorocire, Prin Ieremia, cu privire La Filisteni. Aste cuvinte Rostite-au fost, mai înainte Ca Faraon să năvălească În Gaza și s-o nimicească.


Pentru că vine ziua-n care A Filistenilor suflare Are să fie nimicită. În acea zi, va fi stârpită Și lumea care se vădea Precum că ajutor dădea, Fiind în slujba Tirului Și-asemeni a Sidonului. Căci Domnul o să-i nimicească Pe Filisteni și-o să zdrobească Și rămășița cea pe care Ostrovul, zis Caftor, o are.


Fugiți din Babilon! Cătați, Cu viață, astfel, să scăpați, Să nu pieriți și voi la fel, Atuncea când pieri-va el! Căci este ziua cea pe care Domnul o vrea, de răzbunare! Plăti-va, Babilonului, Precum au fost faptele lui.


Cutremurate-n față-i sânt Și cerul și acest pământ Și soarele de-asemenea. Luna se-ntunecă și ea, Iar ale bolții mândre stele Își pierd luminile și ele.


O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.


„O, vai și-amar va fi de tine – Cât ești de mare – Horazine! O, vai Betsaido, de mergeam Și în Sidon sau Tir făceam Minunile ce le-ați zărit, Degrabă s-ar fi pocăit În sac și în cenușă. Lor,


O să le fie mai ușor, În ziua judecății. Iar


O, vai și-amar va fi de tine, Cât ești de mare, Horazine! O, vai Betsaido, de mergeam Și în Sidon și-n Tir făceam Minunile ce le-ați zărit, Degrabă, s-ar fi pocăit În sac și în cenușă. Lor,


O să le fie mai ușor În ziua judecății. Dar,


Deci, Dumnezeu, aleșilor, Cari zi și noapte – necurmat – Strigă la El, neîncetat, Credeți că nu o să le facă Dreptate, cum cer ei, chiar dacă Pare, acum, că zăbovește?


El, la pământ, s-a prăbușit Și-apoi, un glas, a auzit: „Saul, de ce Mă prigonești?”


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


Căci Dumnezeu a socotit, Precum că este nimerit, Ca să le deie întristare, Necontenit, acelor care V-au întristat, mereu, pe voi,


La cel cari fosta-nscăunat Peste-Amoriți, ca împărat, Iefta, solie, a trimis Și-aste cuvinte i le-a zis: „Oare ce rău, ți-am făcut noi, Încât acum, vii cu război?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa