Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Voi strânge neamurile toate Și-apoi când fi-vor adunate, Le duc în vale, de îndată. Drept „a lui Iosafat”, chemată, E valea-n care-am să pogor Popoarele neamurilor. Cu ele-am să Mă judec Eu, Atunci, pentru poporul Meu. Am să Mă judec pentru cel Care se cheamă Israel, Pe care Eu l-am moștenit, Pe care Mi l-au risipit Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Crezând că-n urmă, vor putea Să își împartă țara Mea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 voi aduna toate națiunile și le voi coborî în Valea lui Iehoșafat. Acolo Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru moștenirea Mea, Israel, căci l-au împrăștiat printre națiuni și Mi-au împărțit țara.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Voi aduna toate popoarele și le voi face să coboare în Valea lui Iosafat. Acolo Eu voi avea un proces de judecată cu ele și le voi face direct responsabile de situația în care a fost poporul Meu. Aceste popoare vor fi judecate pentru că au divizat țara Mea și pentru că au împrăștiat printre celelalte popoare pe Israel care este poporul Meu și moștenirea Mea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ba chiar și peste sclavi și peste slujitoare voi revărsa Duhul meu în zilele acelea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în Valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 voi aduna toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat și voi intra la judecată cu ele acolo pentru poporul meu și moștenirea mea Israel, pe care l‐au împrăștiat între neamuri; și ele și‐au împărțit țara mea.

Onani mutuwo Koperani




Ioel 3:2
30 Mawu Ofanana  

A patra zi, s-au adunat Poporul și-al său împărat, În valea care s-a numit Beraca. Numele primit De către valea ‘ceea mare, Înseamnă „Binecuvântare”. Poporu-n vale adunat, Pe Domnu-a binecuvântat Și de aceea – negreșit – Beraca, valea s-a numit. Numele-acesta i-a rămas Până acum, în acest ceas.


Ale Lui judecăți, cu foc, Domnul le va-mplini, pe loc, Iar a Lui sabie-i lovește Pe cei pe care-i pedepsește, Căci cei uciși de-a Lui mânie, În mare număr, au să fie.


„Eu pedepsesc faptele lor, Precum și gândul tuturor. Dar va veni o vreme-apoi, În cari, la Mine, strânge-voi Popoarele, limbile toate Care sunt pe pământ, aflate. Ele, la Mine, au să vină, Să vadă slava Mea, divină.


„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.


La marginea pământului, Are-a ajunge glasul Lui, Căci neamurile-n lume-aflate, Atunci, de El vor fi certate. Când ziua ‘ceea se arată, Domnul va face judecată Făpturilor de pe pământ. Atuncea, cei care răi sânt, Vor cădea pradă sabiei, Trecând prin ascuțișul ei.”


Despre copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Domnul vorbit-a în ăst fel: „Feciori, nu are Israel? Și oare, toți acești feciori Nu sunt ai lui moștenitori? Atunci, Malcom cum izbutește, Ținutul Gad de-l stăpânește? Și cum de e al său popor, Al Gadului locuitor?”


Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Fiindcă al Moabului Ținut – și al Seirului – Au glăsuit: „Casa pe care Neamul lui Iuda, azi, o are, Ajuns-a ca a tuturor Popoarelor neamurilor!”,


Să rătăcească-ajuns-a-n urmă, Pe munți și dealuri, a Mea turmă. Oile Mele-s risipite Pe fața țării, ne-ngrijite, Căci nimeni nu e lângă ele Să vadă de oile Mele!”


Pentru că tu ai cutezat Și-n acest fel ai cuvântat: „Aceste două neamuri, iată, Și ale lor țări – totodată – Au să ajungă ale mele Căci stăpânire pun, pe ele!” – Măcar că Domnul Se vădea Că în a lor țară ședea –


„Tu, fiu al omului, privește Spre munți apoi, și prorocește. Vorbește dar, în acest fel, Munților cei din Israel: „Iată Cuvântul Domnului, Spre munții Israelului!


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că focul cel aprins De gelozie M-a cuprins, Făcându-Mă ca să privesc Spre neamuri și ca să vorbesc În contra lor și-a-ntregului Popor din al Edomului Ținut, pentru că Mi-au luat Țara și-apoi s-au bucurat În inimi, căci au izbutit Să jefuiască ce-a rodit.


Atunci, el fi-va judecat Prin ciumă, sânge, iar apoi Și prin năpraznicele ploi Prin care grindină trimit, Cu care el va fi lovit. Trimite-voi în acel loc, Ploi de pucioasă și de foc, Cu cari, pe el, am să-l lovesc Și pe cei cari îl însoțesc.


Un loc de-nmormântare, vreau, În acea zi, lui Gog, să-i dau. Îi dau un loc, iar locu-acel Are să fie-n Israel, La Marea Moartă, negreșit, În partea ei de răsărit. Va astupa mormântul lui, Cărarea trecătorului. Acolo, fi-va îngropat Gog, cu toți cei ce l-au urmat. Valea în care, îngropați, Vor fi cei ce-s cu Gog aflați, „Valea mulțimii adunată De Gog”, are a fi chemată.


În valea cari – de bună seamă – Drept „a lui Iosafat” se cheamă, Să vină neamurile toate Cari împrejur sunt așezate! Iată, în locurile-acele, Am să le judec Eu, pe ele!


În valea judecăților, Grămezi vin neamurile-acele, Căci e aproape – pentru ele – Ziua anume pregătită, Care-i de Domnul rânduită. Ea, în a judecății vale, Să vină, tocmai e pe cale.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.


Ei nu știu gândul Domnului, Iar planul, nu I-au înțeles. Nu știu că Domnul i-a cules, Că sunt ca snopii adunați Care în arie-s aflați.


De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Stați, până Mă voi fi sculat La pradă, căci am să adun Neamuri, când la un loc Eu pun, Apoi, împărățiile! Am să revărs urgiile Ce sunt ale mâniei Mele, În vremea ‘ceea, peste ele. Țara-nghițită o să fie De al Meu foc de gelozie.”


Popoarele s-au mâniat, Însă atunci, s-a arătat Mânia Ta; căci a venit Timpul ce fost-a hărăzit, Ca să-i aduni, la judecată, Pe morți, și să dai o răsplată, Prorocilor Tăi, sfinților Și-apoi, de-asemeni, tuturor Care se tem de al Tău Nume – Fie că-s mici sau mari, în lume. Apoi, cei care se vădesc Cum că pământu-l prăpădesc, De-a Ta mânie, sunt loviți Și au să fie nimiciți!”


Aceste duhuri, de draci, sânt, Și pot să facă, pe pământ, Semne, cum nu s-au mai văzut, Căci au un lucru de făcut: Ele vor trebui, anume, Ca pe-mpărații de pe lume Să-i strângă într-un loc apoi, Spre a fi gata de război Când va veni ziua cea mare A Dumnezeului Cel care Atotputernic e, mereu.


În urmă, duhurile-acele, Cari s-au vădit că-s duhuri rele, În locul care se numește Armaghedon – pe evreiește – I-au strâns pe marii împărați Care, pe lume, sunt aflați.


Oameni-aceștia au vărsat, Mereu, sângele sfinților, Precum și al prorocilor. Pentru că astfel s-au purtat, Și Tu, acum, sânge le-ai dat Să bea, căci sunt niște nemernici Și de pedeapsa Ta, sunt vrednici.”


Și-n lume, el va fi lăsat, Să-nșele neamuri care sânt, În patru colțuri de pământ – Și să-l înșele și pe Gog Și totodată, pe Magog – Ca la sfârșit, să-i strângă-apoi, Și să îi ducă la război. Numărul lor, în largul zării, Va fi precum nisipul mării.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa