Ioel 3:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Iată că Domnul Se găsește Chiar în Sion și El răcnește Din locu-n care-i așezat Și e-n Ierusalim aflat. La tunetul glasului Lui, Înalturile cerului, Precum și-acest întreg pământ, De un cutremur prinse sânt.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ Domnul va răcni din Sion și glasul Lui va răsuna din Ierusalim; cerurile și pământul se vor cutremura. Dar Domnul va fi un adăpost pentru poporul Său, o fortăreață pentru fiii lui Israel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Iahve răcnește din Sion. Vocea Lui răsună din Ierusalim. Cerul și pământul se vor cutremura. Dar Iahve este salvarea poporului Său și adăpost pentru urmașii lui Israel.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său și ocrotirea copiilor lui Israel.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și Domnul va răcni din Sion și va face să se audă glasul său din Ierusalim. Și cerurile și pământul se vor zgudui și Domnul va fi un adăpost pentru poporul său și cetățuia copiilor lui Israel.

Ioel 3:16 Mawu Ofanana

Psalmi 18:2

Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!

Psalmi 29:11

Poporului îi dă tărie, Cu pace-l binecuvintează, Mereu, și-asupra lui veghează.

Psalmi 61:3

Tu îmi ești adăpost mereu, Turn de scăpare-n ceasul greu, Când de vrăjmași sunt încolțit.

Proverbe 18:10

Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Isaia 33:16

Acela doar are să șeadă În locuri ‘nalte; doar el are Să aibă locuri de scăpare, Pe stâncile cele-ntărite, Care nu pot fi biruite. Pâine el are să primească, Iar apa nu o să-i lipsească.”

Isaia 33:21

În acest loc – cu-adevărat – Domnul Se-arată minunat Față de noi, și va fi bine. El, loc de râuri, ne va ține, Precum și de pârâie late, Pe care nu le pot străbate Corăbiile cel cari Lopeți au, și nici vase mari.

Isaia 42:13

„Ca un viteaz, înaintează Domnul, iar râvna Îl urmează, Căci Și-o stârnește, mai apoi, La fel ca omul de război. Își ‘nalță glasul, strigă tare Și-apoi puterea Lui cea mare Stă împotriva celor răi Cari se vădesc vrăjmași ai Săi.”

Isaia 51:16

Al Meu cuvânt, venit de sus, În a ta gură Eu l-am pus. Eu te-nvelesc, cu mâna Mea – Cu umbra ce o face ea – Căci vreau a-ntinde ceruri noi Și un pământ nou face-voi. Către Sion voi zice Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Ieremia 17:17

De-aceea Doamne, să nu-mi fii Pricini de groază, căci Tu știi Precum că ești a mea scăpare, În vremile de strâmtorare!

Езекиел 38:19

„O spun, în a Mea gelozie Și-n focu-aprins de-a Mea mânie: În acea zi, în ceasu-acel, Are să fie-n Israel Mare cutremur. Dintr-odată, Țara va fi cutremurată.

Osea 11:10

Apoi, pe Domnul, tot mereu, Îl vor urma, ca pe un leu Care răcnește. Dar când El O să răcnească-n acest fel, Vor alerga, cutremurați, Copiii, în apus, aflați.

Amos 1:2

El zise: „Din Sion răcnește Și din Ierusalim pornește, Răsunând, glasul Domnului. Uscat, vârful Carmelului Se-nalță-n zare, plângător. Pășunile păstorilor, Unde turme hălăduiesc, Sunt întristate și jelesc.”

Amos 3:8

Leul răcnește: cine, oare, Nu va fi prins de-o spaimă mare? Când Domnul Dumnezeu vorbește, Cine, atunci, nu prorocește?”

Nahum 1:7

Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.

Hagai 2:6

Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Încă puțină vreme – iată – Și-am să mai mișc încă o dată, Uscat și mare și pământ Și cerurile câte sânt.

Hagai 2:7

Voi clătina neamurile. Am să le iau comorile Care în urmă vor umplea, De slavă, toată Casa Mea” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-L are.

Zaharia 10:12

Acele vremuri, când sosesc, În Domnul am să-i întăresc Și vor umbla-n Numele Lui” – Zice Cuvântul Domnului.

Zaharia 10:6

„Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.

Zaharia 9:12

La cetățuie, înapoi, Să vină prinșii de război, Plini de nădejde! Negreșit, Îți voi întoarce, îndoit!

Evrei 12:26

Și cari, cu glasu-I, zguduiește Pământu-ntreg și-orice ființă. El face o făgăduință, Spunând că „Fi-va clătinat – Cer și pământ – încă odat’ De către Mine”. Astfel – iată –

Revelația 11:13

Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.

Revelația 11:19

Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”

Revelația 16:18

Mari fulgere s-au arătat, Glasuri puternice-au strigat Și tunete s-au auzit; Pământu-ntreg s-a zguduit, Cuprins de un cutremur mare, Cum n-a mai fost nicicând, sub soare.

1 Samuel 15:29

Acela care S-a vădit Tărie-a fi, necontenit, În Israel, nu Se căiește Și niciodată nu mințește, Căci El nu-i om, să-i pară rău.”