Ioel 2:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ Atunci se vor vedea că sânt Semne în cer și pe pământ, Pe care vi le spun acum: Sânge și foc și stâlpi de fum;

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁰ Voi face minuni în cer și pe pământ, sânge, foc și coloane de fum.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ Voi face să se întâmple lucruri supranaturale atât în cer, cât și pe pământ. Va fi sânge, foc și vor apărea stâlpi de fum.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum;

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Și voi da minuni în ceruri și pe pământ, sânge și foc și stâlpi de fum.

Ioel 2:30 Mawu Ofanana

Geneza 19:28

Privind înspre cetăți, în zare – Înspre Câmpia ‘ceea mare – Văzu fum, foc mistuitor – Asemeni celui de cuptor – Cum se ridică din pământ, Împrăștiindu-se în vânt.

Кынтаря кынтэрилор 3:6

„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”

Ieremia 4:28

Din astă pricină se-ntinde Jalea și țara o cuprinde, Iar cerul este-ntunecat Și fața și-a înnegurat. Căci Eu am zis și negreșit, Lucrul acest l-am stabilit. De el, nu-Mi pare rău și-apoi, Nu-l voi întoarce înapoi.”

Zaharia 14:6

Dar acea zi când o să vină, În lume nu va fi lumină, Iar stelele strălucitoare Se vor ascunde-ngraba mare.

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Luca 21:11

Cutremure, pe-alocurea. Va bântui și foametea, Iar arătări îngrozitoare Împrăștia-vor spaimă mare. Mari semne-n ceruri au să fie,

Iosua 8:20

Când cei din Ai priviră-apoi, Înspre cetate, înapoi, Văzură focuri mari arzând Și un fum gros, spre cer, urcând. Îndată, s-au înspăimântat Și-nmărmuriți, pe loc, au stat, Iar al lui Israel popor S-a-ntors atunci, în contra lor.

Revelația 18:18

Când, fumul, îl vor fi văzut – Pe care îl va fi făcut Arderea ei – striga-vor tare: „Care cetăți mai pot fi oare, Cu tine-acum, asemănate?”

Revelația 18:9

Atunci, ai lumii împărați, Cari, în risipă, dezmierdați Au fost de ea, necontenit – Aceia care au curvit Cu ea, mereu – când vor vedea Fumul, din focu-aprins în ea, Au să o plângă, necăjiți Și-au s-o bocească, îngroziți.

Revelația 8:7

Când primul înger a sunat Din trâmbiță, s-a arătat O grindină înfricoșată, Cu foc și sânge-amestecată. Aceasta-ndată a căzut Peste pământ, și am văzut Că o treime din pământ Și din copacii care sânt Pe-ntinsul său, din iarba care, Pe ale lui câmpii, răsare, Arse au fost, atunci, pe loc, De către grindina de foc.

Judecători 20:38

Israeliți-au stabilit Un semn, cu cei care-au pândit. Pândarii, dacă reușeau Să ia cetatea, trebuiau Semn ca să dea, printr-un fum gros. Israeliții, ne-ndoios – Ce s-a-ntâmplat – ar fi văzut, Știind apoi ce-au de făcut.

Judecători 20:40

Israeliții s-u oprit Din fuga lor, căci au zărit Fumul cel gros – semnul ales – Și-atuncea ei au înțeles Că Ghibea este-n mâna lor, Adică a pândarilor. În luptă, ei s-au repezit, Iar Beniamiții au privit – Plini de mirare – înapoi, Și astfel au văzut apoi, Flăcări și fum – amestecate – Urcând spre ceruri, din cetate.