Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 2:28 - Biblia în versuri 2014

28 Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice om. Fiii și fiicele voastre vor profeți, bătrânii voștri vor avea vise, iar tinerii voștri vor avea vedenii!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Apoi voi turna Spiritul Meu peste orice ființă (umană). Fiii voștri și fiicele voastre vor profeți, bătrânii voștri vor avea vise, iar tinerii voștri vor avea viziuni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa vise și tinerii voștri vor avea vedenii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Și va fi așa: după aceea voi vărsa Duhul meu peste toată carnea. Și fiii voștri și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa visuri, tinerii voștri vor vedea vedenii.

Onani mutuwo Koperani




Ioel 2:28
33 Mawu Ofanana  

Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut


Până când Duhu-n slăvi aflat, Asupră-ne va fi turnat. Atunci, pustiile ce sânt, Se vor preface în pământ, Iar tot pometul din câmpie, Ca o pădure o să fie.


Atuncea doar, are să vie, Să se descopere, pe dată, Slava aceea minunată, Care este a Domnului. Ființele pământului, În clipa ‘ceea, vor putea, Cu toate, de a o vedea, Pentru că Domnul, negreșit, Este Cel care a vorbit.


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.


Am auzit ce proroceau Aceia cari minciuni rosteau În al Meu Nume. Ei au zis: „Iată că am avut un vis!”


Prorocul care a vist Un vis, să-l spună de îndat’, Iar cel care a auzit Cuvântul ce a fost rostit De către Mine, e dator Ca să îl spună tuturor, Întocmai precum a fost spus, Fără a pune ceva-n plus! De ce trebuie-amestecat Grâul cu paie, ne-ncetat?”


Așez dar, Duhul Meu în voi, Ca să puteți urma apoi, Poruncile pe care Eu Le-am dat spre-a le păzi mereu Și să-mpliniți legile Mele, Așa cum au fost date ele.


Voi pune Duhul Meu în voi, Pentru ca să trăiți apoi. Atuncea vă voi pune iară, Să locuiți a voastră țară Și ști-veți că Eu am vorbit, Iar ce am spus, am împlinit” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


N-am să-Mi ascund Fața de ei, Căci peste oamenii acei, Eu am să torn din Duhul Meu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Era în cel dintâi an chiar, Când ajunsese Belșațar Să fie-ncoronat, pe torn, Drept împărat, în Babilon. În vremea ‘ceea, Daniel Un vis avut-a și la fel Multe vedenii i s-au dat, Pe când era în al său pat. În urmă, Daniel a scris Ceea ce a văzut în vis, Iar lucrurile însemnate Ce îi fuseseră-arătate, Pe larg le povestise el.


Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.


Acolo, am să Mă pogor Și-ți voi vorbi, în fața lor. Atunci când vei veni la Mine, Din duhul care-i peste tine, Îți iau o parte, după care, Voi pune peste fiecare, Din acel duh, și vor purta Cu toți-apoi, sarcina ta.


Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.


Când Zaharia a primit Duhul Cel Sfânt, a prorocit:


Și-astfel, toate făpturile Au să privească, tot mereu, Iertarea de la Dumnezeu.”


Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu.


Acesta, patru fete-avea Și fiecare prorocea.


În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


Slugi, a trimis Saul apoi, Ca să-l aducă înapoi. Slugile-acelea au pornit, Însă pe drum au întâlnit Niște proroci. Cu ei, ‘l-aveau Pe Samuel, și proroceau. De-ndată Duhul Domnului, Din necuprinsul cerului, Veni peste oameni-acei Trimiși de Saul. Astfel, ei Au început să prorocească, Și-au încetat să-l urmărească


Pe David. Saul a aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat, Și-alți slujitori trimise-apoi, Ca să-l aducă, înapoi. Pe David. Slujitori-acei – Pe drum – au întâlnit și ei, Prorocii. Duhul Domnului, Din necuprinsul cerului, Îndată i-a învăluit Și-apoi și ei au prorocit. Saul – atunci când a aflat Tot ceea ce s-a întâmplat – A treia oară-a repezit Slugi, să-l aducă negreșit, Grabnic, pe David, înapoi. Dar și ei au pățit apoi, Precum cei dinaintea lor. Cu cetele prorocilor, Și-aceste slugi s-au întâlnit Și-au început de-au prorocit.


Saul, în fața Domnului S-a dus să ceară sfatul Lui. Dar Domnul nu l-a ascultat Și nici răspunsuri nu i-a dat. Prin vise, El nu i-a vorbit, Nici prin Urim nu l-a vestit, Nici prin proroci nu l-a-nștiințat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa