Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 2:20 - Biblia în versuri 2014

20 Vrăjmașul care e aflat În miazănoapte, depărtat Are să fie de la voi. Am să îl izgonesc apoi, Spre un pământ rău, pustiit, Care de apă e lipsit. Am să-i împing, vrăjmașului, Partea din față-a oștii lui, În marea de la răsărit Și-apoi în cea din asfințit Am să-i împing partea pe care În coada oștilor o are. Se va-nălța duhoarea lui – Mirosul putregaiului – În sus, pentru că am văzut Că el, grozav doar, s-a crezut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Voi îndepărta de la voi armata din nord, o voi duce într-o țară uscată și pustie. Avangarda ei o voi alunga spre marea din est, iar ariergarda ei – spre marea din vest. Duhoarea ei se va înălța și mirosul ei greu se va ridica“. Într-adevăr, El a făcut lucruri mari!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Voi îndepărta de la voi dușmanul care intenționează să vă atace din Nord, alungându-l pe un teritoriu unde nu există apă și care este nelocuit. Îl voi face să stea cu fața spre Marea Estului și cu spatele spre cea de Vest. Pentru că a făcut lucruri extrem de grave, mirosul lui respingător va fi intens și se va ridica în atmosferă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Îl voi îndepărta pe cel din nord de la voi și-l voi alunga într-un ținut întunecat și devastat, cu fața spre marea din est și cu spatele spre cealaltă mare. Iar duhoarea lui va urca și mirosul lui se va ridica, pentru că face lucruri mari.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Voi depărta de la voi pe vrăjmașul de la miazănoapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă și pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oștirii lui în marea de răsărit și coada oștirii, în marea de apus, iar duhoarea lui se va ridica în sus și mirosul lui de putregai se va înălța în văzduh, căci s-a crezut grozav.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și voi depărta de la voi pe cel ce vine de la miazănoapte și‐l voi împinge în țara cea seacă și pustie, cu fața spre marea dinspre răsărit și cu coada oștirii sale spre marea de la apus. Și putoarea sa se va sui și mirosul său cel rău se va sui, căci s‐a înălțat pe sine ca să facă lucruri mari!

Onani mutuwo Koperani




Ioel 2:20
15 Mawu Ofanana  

Cu sabia.” „Dar ce sunt eu? Sunt câine, oare, domnul meu?”– Îl întrebase Hazael – „Cum crezi că am să fac, astfel?” „Vei fi, în Siria-mpărat” – Răspunse Elisei, de-ndat’.


Așa e! Domnul e Acel Care a fost, mereu, cu noi, Făcând mari lucruri mai apoi. De-aceea, plini de veselie Suntem, cântând cu bucurie.


Atuncea, El a-ndepărtat Toate lăcustele din țară. Un vânt puternic, a pus iară, Să bată-acum, dinspre apus. Acesta a luat pe sus Și-a azvârlit întregul roi, În Marea Roșie apoi, Unde lăcustele pieriră, Căci apele le înghițiră.


Le-au strâns grămezi, le-au stivuit Și toată țara s-a-mpuțit.


Ai lor morți zac împrăștiați Căci peste tot sunt aruncați. Miros greu și pătrunzător Iese din trupurile lor. În sângele ce-a șiroit Din trupuri, munții s-au topit.


În partea de la răsărit, Unde Havranul e găsit Și cu Damascul și – la fel – E Galaad și Israel, Hotar, Iordanul o să fie. Acest hotar are să vie Din miazănoapte, negreșit, Mergând până la răsărit, Căci trebuie acest hotar S-ajungă până la Tamar. Acesta este stabilit A fi hotar în răsărit.


Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis Asupră-vă și i-am ucis Pe-ai voști’ tineri, cu sabia; Caii, am pus, să vi se ia. Făcut-am de vi s-a suit, În nări, duhoarea ce-a ieșit Din tabăra unde erați Toți, laolaltă adunați. Cu toate-acestea însă voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.”


Când vremea ‘ceea o să fie, O să se vadă, apă vie, Cum din Ierusalim țâșnește, Căci din cetate izvorăște. Din astă apă, jumătate, Spre mările-n apus aflate, O să pornească – negreșit – În timp ce către răsărit, Spre mările acolo-aflate, Va curge altă jumătate. Așa are să fie-n vară Și tot la fel, în iarnă, iară.


Pe cel care mănâncă-apoi, (Lăcusta) îl cert, pentru voi, Să nu mai fie nimicit Ceea ce câmpul a rodit, Nici roadele cele bogate Care de viță au fost date” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Oriunde veți păși apoi, Locul acela o să fie Al vostru dar. De la pustie, Pân’ la Liban și, socotit Apoi din Eufrat pornit, Până la marea de apus, Va fi hotarul vostru pus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa