Ioel 2:2 - Biblia în versuri 2014

² O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² acea zi a întunericului și a întunecimii, acea zi a norilor și a negurii! Ca zorii care se aștern peste munți, așa vine un popor numeros și puternic, cum n-a mai fost vreodată și nici nu va mai fi după el în anii generațiilor viitoare.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Aceasta este o zi a întunericului și a beznei. Vor fi nori și o negură de mare intensitate. Vine un popor numeros care are o mare forță – exact cum apar zorile dimineții peste munți. El este o națiune cum nu a mai existat vreodată înainte și cum nu va mai fi pentru multe generații.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Va fi o zi de întuneric și beznă, o zi cu nori și cu negură. Ca zorile se revarsă peste munți un popor numeros și puternic, cum nu a mai fost din veșnicie și nu va mai fi pentru anii [care vor fi] din generație în generație.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² O zi de întuneric și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic cum n-a mai fost din veac și nici în vremurile viitoare nu va mai fi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² O zi de întuneric și de întunecime, o zi de nori și de negură deasă, ca zorile lățite pe munți; un popor mare și puternic, asemenea căruia n‐a fost de la început și nici nu va mai fi după el, până în anii neamurilor de neamuri.

Ioel 2:2 Mawu Ofanana

Psalmi 10:6

Mereu, zice-n inima lui: „În veci, eu sunt de neclintit Și de necazuri sunt scutit!”

Psalmi 97:2

Nori mari și negurile groase Îl înconjoară. Temelie, Pentru-al Său scaun de domnie, Este dreptatea Lui, curată, Precum și a Lui judecată.

Exodul 10:14

De ele, țara s-a umplut, Căci nicicând nu s-a mai văzut, În lume, un astfel de roi. Și nici în vremile de-apoi, Așa ceva, n-o să mai fie Și-astfel de roiuri n-au să vie.

Exodul 10:6

De ele, ți se vor umplea Și casa ta, și-asemenea Și ale slujitorilor, Și ale Egiptenilor. Așa ceva, n-au mai văzut Părinții tăi și n-au putut Să vadă nici părinții lor – În țara Egiptenilor – De când ei s-au născut și sânt Locuitori, pe-acest pământ.” Moise, îndată, a ieșit Și-n mare grabă a venit În fața Faraonului.

Exodul 20:21

Poporul sta la depărtare, Iar Moise, spre norul în care Domnul era, s-a îndreptat,

Isaia 5:30

În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.

Isaia 8:22

Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 13:6

După mai multe zile, iată, Domnul mi-a mai vorbit o dată: „Acum – degrabă – scoală-te! Sprte Eufrat îndreaptă-te Și adă brâul ce l-ai pus Acolo, după cum ți-am spus!”

Plângerile 1:12

„Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!

Езекиел 32:7

Când Eu te sting, când vei pieri, Cerul îl voi acoperi, Iar stelele pe el aflate, Atunci vor fi întunecate. Soarele ce răsare-n zori Îl voi acoperi cu nori, Iar luna nu va mai putea, Lumina ei, ca să o dea.

Езекиел 34:12

Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit.

Езекиел 38:9

Tu ai să mergi, cum se adună Norii cei negri de furtună, S-acoperi cu oștile tale Întreg cuprinsul țării sale. Popoare multe au să vie, De tine-alăturea să fie.”

Daniel 12:1

„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.

Daniel 9:12

În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.

Ioel 1:6

În țara mea, m-am pomenit Că un popor a năvălit. Poporu-acesta este tare Și e în număr foarte mare. Iată dar că toți dinții lui Sunt precum dinții leului. Măselele ăstui popor Sunt ca ale leoaicelor.

Ioel 2:25

În felu-acesta, Eu găsesc Cu cale, să vă răsplătesc Anii pe care i-au mâncat Lăcustele ce s-au chemat Gazam, Arbeh, Ielec și cea Care Hasil, drept nume-avea. Toate lăcustele acele, De Mine-au fost trimise ele, Pentru că Eu le-am poruncit, Asupră-vă să fi venit.

Ioel 2:31

Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.

Ioel 2:5

Vin uruind, ca niște cară, Și pârâie precum o pară De foc, pe munți, când întâlnește Miriștea și o mistuiește. Par o oștire întărită Care de luptă-i pregătită.

Ioel 3:4

Ce ai cu Mine, Tirule? Ce ai, și tu, Sidonule? Dar tu ce ai, țară pe care Neamul de Filisteni o are? Vreo faptă, vreți să-Mi răsplătiți? Vreți, împotrivă-Mi, să porniți? Fără zăbavă-ntoarce-voi Faptele voastre peste voi, Iar capetele voastre, pradă, Iată că lor, au să le cadă.

Amos 4:13

Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”

Țefania 1:7

„Tăcere-n fața Domnului! Căci e aproape ziua Lui, În care jertfe-a pregătit Și-ospețele Și le-a sfințit.

Zaharia 14:6

Dar acea zi când o să vină, În lume nu va fi lumină, Iar stelele strălucitoare Se vor ascunde-ngraba mare.

Matei 24:21

Iată, vă spun adevărat, Că încercarea ce-o să vie, Atât de mare o să fie, Precum n-a mai fost niciodată, De când e lumea-ntemeiată.

Marcu 13:19

Atuncea, o să bântuiască Un greu necaz – atât de mare – Cum n-a mai fost, nicicând, sub soare, De când e lumea-ntemeiată, Și cum nu va mai fi vreodată.

Deuteronom 32:7

De vremuri vechi, să-ți amintești Și anii să îi socotești Prin oamenii care-au plecat, Ducându-se leat după leat. Să îl întrebi pe al tău tată, Căci el te va-nvăța, îndată. Dacă-ntrebări, tu le vei pune Bătrânilor, ei îți vor spune.

Evrei 12:18

Dar voi nu v-ați apropiat De-un munte-n flăcări îmbrăcat, Și nici de negură cuprins, De beznă, sau furtuni încins,

Iuda 1:13

Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.

Revelația 9:2

Fântâna s-a deschis îndată Și, un fum negru-ngrozitor – Precum e fumul de cuptor – Spre înălțimi, s-a ridicat. Văzduhul, tot, s-a-ntunecat, Iar soarele nu s-a văzut, De fumul care s-a făcut.