Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 1:8 - Biblia în versuri 2014

8 Bocește-te cum, bunăoară, În sac încinsă, o fecioară Bocește după-al ei bărbat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Jelește ca o fecioară îmbrăcată cu o pânză de sac, care îl jelește pe soțul tinereții ei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Lamentează-te exact cum procedează fecioara care se acoperă cu un sac plângând după soțul pe care l-a avut din tinerețea ei!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Gemi ca o fecioară încinsă cu sac pentru stăpânul tinereții sale!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Bocește-te ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Gemi ca o logodnică încinsă în sac, pentru bărbatul tinereții sale!

Onani mutuwo Koperani




Ioel 1:8
13 Mawu Ofanana  

Pe cel care i-a fost bărbat, Din tinerețe și voit, Cu știre, a nesocotit Chiar legământul Domnului.


Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.


Voi, cele care vă vădiți Fără de griji, vă îngroziți! Nepăsătoarelor! Sculați Grabnic acum, și tremurați! De straie, dezbrăcați-vă! Mergeți și dezgoli-ți-vă, Iar coapsele vă-ncingeți voi, Cu hainele de jale-apoi.


Și-acuma, ce faci? Strigi la Mine: „Tată! Ai fost, din tinerețe, Prietenul ce-mi da povețe!”


Iată-n Sion, pe al său drum, Numai tristețe e acum, Pentru că nu sunt călători Să-l calce-n prag de sărbători. Pustiu-n poarta lui se-așează, Iar ai lui preoți, toți, oftează. Mâhnite-s ale lui fecioare, Iar o tristețe-apăsătoare, Iată, asupră-i s-a întins Și-n a ei mreajă l-a cuprins.


Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”


Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!


„Acuma, seama să luați Voi toți, care sunteți bogați! Să plângeți, să vă tânguiți, Căci, în curând, veți fi loviți Și mari nenorociri apoi, Se vor abate, peste voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa