Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 1:4 - Biblia în versuri 2014

4 Iată că tot ce a lăsat Lăcusta Gazam, nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Arbeh, îl are. Apoi, tot ceea ce-a lăsat Lăcusta Arbeh nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Ielec, îl are. În urmă, tot ce a lăsat Lăcusta Ielec nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Hasil, îl are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbe; ceea ce a lăsat lăcusta Arbe, a mâncat lăcusta Ielek și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek, a mâncat lăcusta Hasil.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Toți să spună că ce lăsase nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh. Ce a mai rămas după dezastrul făcut de lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec; iar ce a mai lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Ce a rămas de la vierme, l-a devorat lăcusta; ce a rămas de la lăcustă, l-a devorat cărăbușul și ce a rămas de la cărăbuș, l-a devorat omida.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta gazam a mâncat lăcusta arbeh, ce a lăsat lăcusta arbeh a mâncat lăcusta ielec, ce a lăsat lăcusta ielec a mâncat lăcusta hasil.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 ce a lăsat omida a mâncat lăcusta; și ce a lăsat lăcusta a mâncat forfecarul, și ce a lăsat forfecarul a mâncat mușița.

Onani mutuwo Koperani




Ioel 1:4
19 Mawu Ofanana  

Când foamete are să fie, Când valul ciumei o să vie Sau când rugina va cădea, Tăciunele de-asemenea, Ori când lăcuste-au să apară Făcând mare prăpăd în țară, Sau de cumva vrăjmașul rău Va-mpresura poporul Tău – În țara lui, sau în cetate – Când bolile nenumărate Se vor abate peste el, Sau când urgii, de orice fel, Îl vor lovi, atunci – cumva –


Când foamete are să fie, Când valul ciumei o să vie, Ori când rugina va cădea, Sau mălura de-asemenea, Ori când lăcuste-au să apară Făcând mare prăpăd în țară, Sau de cumva vrăjmașul rău Va-mpresura poporul Tău – În țara lui, sau în cetate – Când bolile nenumărate Se vor abate peste el, Sau când urgii de orice fel Îl vor lovi, atunci – cumva –


Atunci când întâmpla-se-va Și am să-nchid cerul, cumva – Încât n-o să mai fie ploaie, Pământul ca să îl înmoaie – Când am să fac, prins de furie, Ciuma, asupră-vă, să vie, Sau când poruncă voi da iară, Lăcustele să vină-n țară, Cuprinsul ei să îl lovească Și astfel să o nimicească,


La vorba Lui, au fost aduse Lăcuste care au mâncat


Cum prăzi ale omizilor Ajunseră holdele lor, Iar munca le-a ajuns să cadă, Roiului de lăcuste, pradă;


De nu-l lași, au să năvălească Lăcustele-mpotriva ta. Mâine, ele-n Egipt vor sta, Pentru că Eu ți le trimit.


Va fi, de ele-acoperi, Egiptul tot. Când au să cadă, Pământul n-o să se mai vadă. Lăcustele vor fi mâncat Tot ce-a lăsat nevătămat Ploaia de piatră. Au să fie, Roși și copacii din câmpie.


Cum mușița să strângă știe, Și prada voastră o să fie Strânsă la fel. Asemenea Lăcustelor, sar peste ea.”


Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”


„Un steag să înălțați, în vânt, Să fluture peste pământ! Trâmbițe-apoi, să vă luați Și printre neamuri să sunați! În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să vă grăbiți Ca împotrivă-i să-i chemați Pe cei care sunt împărați În țara Araratului, În țara Așcheneazului Și-a Miniului! Să căutați, Capi, peste oaste, s-așezați, Ca peste el să năvălească! În iureș, caii să pornească, Precum lăcustele zbârlite Care pe pradă sunt stârnite!


În felu-acesta, Eu găsesc Cu cale, să vă răsplătesc Anii pe care i-au mâncat Lăcustele ce s-au chemat Gazam, Arbeh, Ielec și cea Care Hasil, drept nume-avea. Toate lăcustele acele, De Mine-au fost trimise ele, Pentru că Eu le-am poruncit, Asupră-vă să fi venit.


Rugină-n grâu am răspândit Și cu tăciune l-am lovit. Grădinile ce le-ați avut, Viile care v-au crescut Mândre și mari, ai voști’ smochini Și-asemenea ai voști’ măslini Ajuns-au – deseori – să cadă, Lăcustelor lacome, pradă. Cu toate-acestea însă voi, Nu v-ați întors la Mine-apoi!”


Iată că Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Astă vedenie mi-a dat: Niște lăcuste-am observat, În clipa-n care-a început Otava nouă de-a crescut, După cositu-mpărătesc.


Pe cel care mănâncă-apoi, (Lăcusta) îl cert, pentru voi, Să nu mai fie nimicit Ceea ce câmpul a rodit, Nici roadele cele bogate Care de viță au fost date” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Sămânță multă-i semăna, Dar rod, puțin, vei aduna, Căci de lăcuste-aproape toată Sămânța îți va fi mâncată.


Omizi doar se vor înfrupta, Din pomii tăi, din roada ta, Ieșită din al tău ogor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa