Ioel 1:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Vai, cum gem vitele! Apoi, Toate cirezile de boi Umblă buimace, ne-ncetat, Căci nu au loc de pășunat! Iată, și turmele de oi Îndură greu, aste nevoi!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ Cum gem animalele! Cirezile de vite umblă amețite, pentru că nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă pedeapsa.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Vai, cum mugesc animalele! Cirezile de boi umblă dezorientate, pentru că nu au pășune. Suferă chiar și turmele de oi!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Cum gem animalele! Cirezile de vite rătăcesc, căci nu mai este cine să le pască; chiar și turmele de oi suferă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Cum zbiară dobitoacele! Cirezile de boi rătăcesc; căci nu este pășune pentru ele; turmele de oi se chinuiesc.

Ioel 1:18 Mawu Ofanana

1 Regi 18:5

Obadia, la împărat, S-a dus, iar el a glăsuit: „Ascultă dar, ce m-am gândit: Haidem, prin țară, să plecăm Și-n amănunt s-o cercetăm. Poate, izvoare-o să găsim, Sau poate, râuri întâlnim, În care apa n-a secat. Acolo, sunt încredințat, Că iarbă vom afla apoi, Căci doar în felu-acesta, noi Păstra-vom viața cailor, Catârilor și-a vitelor.”

1 Regi 8:5

În urmă, Solomon a stat – Cu tot poporul adunat – Lângă chivotul Domnului, Aflat în fața cortului. Jertfiți au fost, atunci, mulți boi, Precum și foarte multe oi. Jertfele-acelea, negreșit, Atât de multe s-au vădit Încât, putință nu era, De fel, de a le număra.

Ieremia 12:4

Dar până când să jefuiască Țara și să se ofilească Iarba aflată pe câmpie? Căci după cum bine se știe, Mari răutăți sunt săvârșite Și pier, acum, pășuni și vite. Locuitori-au zis astfel: „Sfârșitul, n-o să-l vadă el!” (Când aste vorbe le-au rostit, La Ieremia s-au gândit.)

Osea 4:3

Țara are să se jelească. Oamenii ei au să tânjească, Cu fiarele pământului Și păsările cerului. Chiar peștii mări-aflate-n țară, În vremea ‘ceea, au să piară.

Ioel 1:20

Chiar fiarele pământului Simțesc dogoarea focului, Privind la Tine, rugătoare, Căci seacă-a apelor izvoare, Iar flacăra a înghițit Izlazul și l-a pustiit.

Amos 1:2

El zise: „Din Sion răcnește Și din Ierusalim pornește, Răsunând, glasul Domnului. Uscat, vârful Carmelului Se-nalță-n zare, plângător. Pășunile păstorilor, Unde turme hălăduiesc, Sunt întristate și jelesc.”

Habacuc 3:17

Chiar dacă nu mai înflorește Smochinul, dacă nu rodește Via, dacă – de-asemenea – Măslinul, rod, nu o să dea, Dacă apoi nici pe câmpie Urme de hrană n-au să fie, Pierind numărul oilor Precum și cel al boilor,

Hagai 1:10

De-aceea nu v-a mai udat Roua și rod n-ați căpătat.

Romani 8:22

Noi știm că firii îi e greu, Căci, de durere, este plină Și, până astăzi, ea suspină Și suferă chinul cel mare, Pe care nașterea îl are.