Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 1:13 - Biblia în versuri 2014

13 Vă-ncingeți dar preoți, și voi, Și cu amar plângeți apoi! Bociți voi, slujitori, pe care Altaru-n slujba sa îi are! Veniți toți, noaptea, ca să stați În strai de sac înfășurați, Voi cei cari Îl slujiți, mereu, Pe Cel ce-mi este Dumnezeu! Căci a-ncetat darul cel care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Din Casa Celui cari, mereu, Este al vostru Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Preoților, puneți-vă brâul în jurul mijlocului și jeliți! Gemeți, slujitori ai altarului! Veniți și înnoptați îmbrăcați cu pânză de sac, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Preoților, echipați-vă și plângeți. Slujitori ai altarului, lamentați-vă! Voi care (pretindeți că) sunteți slujitori ai Dumnezeului meu, veniți noaptea și stați îmbrăcați cu saci; pentru că în casa lui Iahve, darurile de mâncare și ofrandele (prezentate înaintea Lui) din băutură, nu mai sunt aduse!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Încingeți-vă și văitați-vă, preoților! Gemeți, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au dispărut din casa Dumnezeului vostru ofranda și libația.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Încingeți-vă, preoți, și plângeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Încingeți‐vă cu saci și plângeți, preoților. Urlați, slujitori ai altarului! Veniți, petreceți noaptea sub sac, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci darul de mâncare și darul de băutură sunt oprite în casa Dumnezeului vostru.

Onani mutuwo Koperani




Ioel 1:13
27 Mawu Ofanana  

David, la Domnul, s-a rugat – Pentru copil – și a postit. Apoi, acasă, a venit Și pe pământ – jos – s-a culcat.


Ahab, atent, a ascultat Cuvântul spus și s-a speriat. Apoi, îndată s-a smerit, Straiul și-a rupt și a postit. Mergea încet, înfășurat În sac, ținând capul plecat.


Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.


În timp ce voi veți fi numiți Drept preoți ai lui Dumnezeu, Căci o să Îl slujiți, mereu. A neamurilor bogăție, Numai la voi, are să vie, Iar cu a lor fală, apoi, Aveți ca să vă făliți voi.


De-aceea – grabnic – vă luați Saci și cu ei vă îmbrăcați. Plângeți și gemeți toți apoi, Căci nu se-abate de la noi, Mânia Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.”


„Munții, acum, să-i plâng aș vrea; Câmpiile de-asemenea Vreau să le plâng, să le jelesc, Căci arse sunt și se topesc. Nimeni nu va mai îndrăzni, Pe-al lor cuprins de-a mai veni. N-o să se-audă-n largul lor Nici behăitul turmelor, Iar păsările cerului Și fiarele pământului – O parte – vor fugi din țară, Iar altă parte au să piară.


Te vaietă, în gura mare, Și strigă-apoi, cât poți de tare, Tu, fiu al omului, căci ea – Adică tocmai sabia – E pregătită să pornească, Pe-al Meu popor să îl lovească. Ea-i împotriva celor cari Sunt voievozi, fiind mai mari În Israel, pentru că ei Sunt dați drept pradă sabiei. Dat sabiei, alături lor, E și sărmanul Meu popor. De-aceea tu, când prorocești, Pe coapse ai să te lovești!


Ei capetele au să-și radă, Atuncea când au să te vadă Și au să afle ce-ai pățit. În saci doar, se vor fi-nvelit, Căci ei, în suflet, au s-adune Nespus de multă-amărăciune, Plângându-te, plini de-ntristare.


Sacii încing mijlocul lor, Iar groaza ce s-a arătat, Pe-ale lor fețe s-a lăsat. Fețele toate-s chinuite Și cu rușine-acoperite, Iar capetele lor, pletoase, Acum ajuns-au a fi rase.


Ce veți voi să faceți, oare, În zilele de sărbătoare, La praznicele Domnului, Care se dau în cinstea Lui?


„Acuma chiar” – a zis apoi, Domnul – „vă-ntoarceți înapoi Cu inimile, către Mine, De plânset și de bocet pline! Cu post, de-asemeni, căutați, ‘Nainte-Mi să vă-nfățișați!


De nu se-ntoarce înapoi Și de nu Se căiește-apoi? Sau cine știe, de cumva, Nu lasă-n urma Lui, ceva? Poate o binecuvântare, Ori niște daruri de mâncare Sau poate că și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pentru Cel care, tot mereu, Vă este Domn și Dumnezeu.


Toți preoții cari se vădesc Precum că Domnului slujesc, Să vină să se-așeze dar, Iar între tindă și altar Să plângă și să strige-apoi: „Doamne, îndură-Te de noi! Iar moștenirea Ta, din țară, N-o lăsa Doamne, de ocară! Nu lăsa Doamne-al Tău popor, Batjocură a tuturor! De ce, printre neamuri, cumva, Să se întrebe cineva: „Ce este cu acest popor? Unde e Dumnezeul lor?”


Jertfe să dați – de băutură; Să fie însă, cu măsură: Pentr-un vițel, să dați, din vin, O jumătate doar, de hin. Iată cât trebuie să dați, La un berbece: să luați A treia parte dintr-un hin, Ca și măsură, pentru vin. Apoi, trebuie pentr-un miel, Să procedați, în acest fel: Luați un sfert doar, dintr-un hin, Ca și măsură pentru vin. Aceasta-i jertfa ce-o socot A fi drept ardere de tot, Ce, în tot anul, va fi dată, La începutul luni-odată.


Mieii pe care-i pregătiți, Iată cum vreau să îi jertfiți: Pe primul, când se luminează; Pe-al doilea, când se înserează.


Mai trebuie și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pe care o veți da din vin. Ea va avea un sfert de hin. Ca jertfa să fie plăcută Lui Dumnezeu, va fi făcută În locul sfânt. Să dați astfel, Câte o jertfă, pentr-un miel.


Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare, Și-afară de acelea care Se-aduc, în fiecare lună. Întotdeauna, să se pună, Lângă acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură. Toate, voiesc să fie date, După poruncile-așezate, Așa precum le-am rânduit, Așa precum am poruncit. Ele sunt jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.”


„Iată cum trebuie să știți, Pe noi, acum, să ne priviți: Asemeni unor lucrători Cari, în Hristos, sunt slujitori, Ispravnicii tainei, pe care, Al nostru Dumnezeu o are.


Nu știți căci cei care slujesc – Și slujbe sfinte-ndeplinesc, În Templu – trebuie hrăniți, Din lucruri ce le dăruiți, Și cari sunt ale Templului? Cei ce slujesc altarului, N-au, oare, parte, de-acel dar, Ce se aduce, pe altar?


Ei, pe Hristos, oare-L slujesc? – Ca un ieșit din minți vorbesc – Atuncea, spun, la rândul meu, Că, mai mult decât ei, sunt eu. În osteneală, negreșit, Cu mult mai mult, m-am ostenit; În temniță, mai mult, am stat; Bătăi, mai multe-am îndurat; Primejdii, multe, m-au pândit Și-n pragul morții, m-am găsit!


Cari ne-a făcut, pe fiecare Din noi, să ne simțim în stare, A fi slujbași, pe-acest pământ, Pentru al Său nou legământ, Aflați nu-n slujba slovei lui, Ci în acea a Duhului; Pentru că Duhul, bunăoară, Dă viață, dar slova omoară.”


În orișice privință, noi Dorim să arătăm, mereu, Că Îl slujim, pe Dumnezeu, Și-I suntem vrednici slujitori. De-aceea, suntem răbdători, Când un necaz ne-apasă tare, Ori, în nevoi, sau strâmtorare, Pe-al nostru drum, ne-am pomenit.


Pe martorii cei doi, ai mei, Îi pun să prorocească. Ei, În vremea-n care au să vie, În lume, au să stea o mie Și două sute și șaizeci De zile. Pe-ale ei poteci, În timpul care le-a fost dat, În saci doar, se vor fi-mbrăcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa