Ioel 1:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Și viile s-au prăpădit. Smochinii, toți, s-au veștejit. Rodiul, finicu-n câmp aflat, Mărul și pomii s-au uscat… Urmă de bucurie nu-i, Azi, la copiii omului!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Via s-a uscat, iar smochinul este veștejit; rodiul, palmierul, mărul, toți pomii de pe câmp sunt uscați. Într-adevăr, s-a veștejit bucuria din mijlocul fiilor omului!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Via este privată de umiditatea (pământului) necesară ei, iar smochinul este uscat. Același lucru se întâmplă rodiului, palmierului și mărului… S-au uscat toți pomii de pe câmp; și astfel a încetat bucuria care exista între fiii oamenilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit, rodiul și palmierul, mărul și toți copacii câmpiei s-au uscat. A încetat veselia dintre fiii oamenilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat… Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Via s‐a uscat și smochinul lâncezește, — rodiul, finicul și mărul; toți copacii câmpului s‐au uscat, căci a încetat bucuria din mijlocul fiilor oamenilor.

Ioel 1:12 Mawu Ofanana

Psalmi 4:7

Tu-mi dai mai multă bucurie Decât vreodată-au căpătat Ei, când știau că o să fie Rodul de grâu și vin, bogat.

Psalmi 92:12

Ca și finicul înverzit, Este un om neprihănit, Crescând precum cedrul pe care Țara Libanului îl are.

Кынтаря кынтэрилор 2:3

„Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele.

Кынтаря кынтэрилор 4:13

Odraslele-ți, de pe pământ, Grădini de rodii par că sânt În care, loc au, a se pune Doar roadele cele mai bune: Mălinul negru, după care Loc în grădină nardu-și are,

Isaia 16:10

S-a dus întreaga bucurie Și veselia din câmpie. Nu mai sunt cântece în vii Și nici zumzet de veselii! Vinul, în teascuri, a secat, Căci nimeni nu l-a mai călcat. „Ce bucurie se vădea Pe când culesul începea! Dar veselia a tăcut, Căci să-nceteze am făcut.

Isaia 24:11

Afară se-aud glasuri care Cer vin. Nu-i nici o desfătare

Isaia 24:7

Trist șade mustul – părăsit – Iar viile s-au veștejit. Acei care s-au arătat Veseli, suspină ne-ncetat.

Isaia 9:3

Poporul Tău, Tu-l înmulțești Și bucurii îi dăruiești, Iar el se bucură, șezând În fața Ta, ca-n vremea când E seceriș; se veselește, Ca și când prada se-mpărțește.

Ieremia 48:3

De la Horonaim pornesc Strigăte care se vădesc Doar de prăpăd și nimicire!

Ieremia 48:33

Astfel, pierit-a bucuria Și dispărut-a veselia Din câmpurile roditoare, Din țara cea scăldată-n soare, Ce este a Moabului.” „Secat-am vinul teascului” – Spusese Domnul. „Nimenea, Să calce-n teasc, nu va putea, Cu strigăte de veselie, Pentru că-n țară au să fie Doar țipetele de război.

Ioel 1:10

Pustiu, câmpul s-a arătat. Pământul este întristat, Căci grâul este nimicit. Iată că mustul s-a sfârșit Și-apoi, după toate aceste, Nici untdelemnul nu mai este.

Ioel 1:16

Hrana nu ni s-a prăpădit? Iar bucuria n-a pierit, Încât astăzi, nici urmă nu-i, De ea, în Casa Domnului?

Iona 4:7

În zori, când s-a făcut lumină, Domnul i-a pus la rădăcină, Un vierme ce l-a înțepat Și-astfel arbustul s-a uscat.

Hagai 2:19

Spuneți-Mi dar, mai era oare – Cumva – sămânță în grânare? Din rodul viei, negreșit, Nimic nu ați mai dobândit. N-a mai legat rod nici smochinul, Nici rodiu-apoi, și nici măslinul. De-acuma, parte veți avea De binecuvântarea Mea.”

Maleahi 3:11

Pe cel care mănâncă-apoi, (Lăcusta) îl cert, pentru voi, Să nu mai fie nimicit Ceea ce câmpul a rodit, Nici roadele cele bogate Care de viță au fost date” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Numeri 13:23

Apoi, în grabă, au trecut Până la valea minunată Care, Eșcol, a fost chemată. Din vie-acolo, au tăiat O ramură și au luat, Un strugure, cu ei apoi, Pe cari l-au dus tot câte doi. Mare fiind, când l-au cărat, Ei, de prăjini, s-au ajutat. Rodii, smochine au adus,