Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioel 1:10 - Biblia în versuri 2014

10 Pustiu, câmpul s-a arătat. Pământul este întristat, Căci grâul este nimicit. Iată că mustul s-a sfârșit Și-apoi, după toate aceste, Nici untdelemnul nu mai este.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Terenurile sunt pustiite, pământul bocește, căci grânele sunt pustiite. Mustul a secat și uleiul s-a terminat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Câmpia are aspect de deșert, iar pământul (ei) este întristat; pentru că grâul este distrus, mustul nu mai curge, iar uleiul nu mai există.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Câmpia este devastată, pământul geme, pentru că grâul este devastat, mustul a secat și untdelemnul lipsește.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Câmpia este pustiită, pământul, întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Câmpiile sunt pustiite, țarina jelește, căci grâul este pustiit, mustul s‐a uscat, untdelemnul lâncezește.

Onani mutuwo Koperani




Ioel 1:10
19 Mawu Ofanana  

Pământul, când ai să-l muncești, Zadarnic ai să te-ostenești. Degeaba ai să ari tu, glia, Căci nu-ți va da ea, bogăția, Iar munca ta pieri-va-n vânt! Pribeag vei fi pe-acest pământ!”


Izvoarele-n Nimrim aflate – Iată – acuma sunt secate, Iar pe pământul însetat Întreaga iarbă s-a uscat. Verdeață nu se mai găsește Căci nici un fir verde nu crește.


Afară se-aud glasuri care Cer vin. Nu-i nici o desfătare


Trist șade mustul – părăsit – Iar viile s-au veștejit. Acei care s-au arătat Veseli, suspină ne-ncetat.


Au pustiit tot ce avea, Iar el stă trist ‘naintea Mea. Întreaga țară-i pustiită. Întreaga țară-i nimicită, Căci nu mai este nimenea, Spre a lua seama la ea.


Dar până când să jefuiască Țara și să se ofilească Iarba aflată pe câmpie? Căci după cum bine se știe, Mari răutăți sunt săvârșite Și pier, acum, pășuni și vite. Locuitori-au zis astfel: „Sfârșitul, n-o să-l vadă el!” (Când aste vorbe le-au rostit, La Ieremia s-au gândit.)


Astfel, pierit-a bucuria Și dispărut-a veselia Din câmpurile roditoare, Din țara cea scăldată-n soare, Ce este a Moabului.” „Secat-am vinul teascului” – Spusese Domnul. „Nimenea, Să calce-n teasc, nu va putea, Cu strigăte de veselie, Pentru că-n țară au să fie Doar țipetele de război.


Țara are să se jelească. Oamenii ei au să tânjească, Cu fiarele pământului Și păsările cerului. Chiar peștii mări-aflate-n țară, În vremea ‘ceea, au să piară.


Teascul și aria nu pot Să sature, poporul tot. Mustul are să se vădească Precum că o să le lipsească.


Și viile s-au prăpădit. Smochinii, toți, s-au veștejit. Rodiul, finicu-n câmp aflat, Mărul și pomii s-au uscat… Urmă de bucurie nu-i, Azi, la copiii omului!


Bețivilor, treziți-vă! Plângeți și văietați-vă Voi, băutori de vin, de-ndat’, Căci mustul vost’ a fost luat!


Poporului, El i-a vorbit: „Și grâu și must, Eu vă trimit Și untdelemn proaspăt apoi, Căci săturați vreau să fiți voi, Ca nu cumva s-ajungeți iară, Printre popoare, de ocară.


Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.


Chiar dacă nu mai înflorește Smochinul, dacă nu rodește Via, dacă – de-asemenea – Măslinul, rod, nu o să dea, Dacă apoi nici pe câmpie Urme de hrană n-au să fie, Pierind numărul oilor Precum și cel al boilor,


Am chemat seceta în țară. Ea, peste munți, se-ntinde iară, Acoperind – la al Meu semn – Roade, grâu, must și untdelemn, Precum și lucrul mâinilor Făcut de-ntregul vost’ popor.”


Sămânța, Eu vă nimicesc Și-n față am să vă zvârlesc Baliga vitelor pe care Mi le jertfiți, fără-ncetare. Alăturea de ele-apoi, Luați aveți să fiți și voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa