Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 9:8 - Biblia în versuri 2014

8 Vederea. Toți s-au minunat – Vecini și cei ce l-au știut Că-i cerșetor – când l-au văzut, Și se-ntrebau: „Nu el ședea, În locu-acesta, și cerșea?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Vecinii și cei care-l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Vecinii și cei care îl cunoscuseră înainte ca cerșetor, ziceau: „Oare nu este el acela care stătea și cerșea?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Atunci, vecinii și cei care îl văzuseră mai înainte că era cerșetor au zis: „Nu este el cel care ședea și cerșea?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Atunci vecinii şi cei care îl văzuseră înainte cerşind spuneau: „Nu este el cel care stătea şi cerşea?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Vecinii și cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerșetor ziceau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 9:8
9 Mawu Ofanana  

Din Ierihon, când a ieșit Iisus – de gloată însoțit – Văzu un orb – un cerșetor – Cerând pomană tuturor. El se chemase Bartimeu Și era fiul lui Timeu.


Vecini și rudele-au venit, La ea, și toți s-au bucurat, Că Dumnezeu i-a arătat, În bunătatea Lui cea mare, Atât de multă îndurare.


Încet, Iisus se-apropia, De Ierihon. Un orb cerșea, La margine de drum, șezând.


„Ba da, el e” – unii ziceau; „Seamănă doar” – alții spuneau. „Sunt eu, sunt eu!” – orbul a zis.


Astfel, nu a mai stăruit, Ci împreună au pornit, Spre Betleem. Când au ajuns Și în cetate au pătruns, Prezența lor a provocat Un freamăt ce a tulburat Cetate și locuitori. Toți le priveau, întrebători, Și-ntre femei, se șușotea: „Oare, femeia aceea, Nu e Naomi?” – se-ntrebau Și lung, în urma ei, priveau. „Naomi” – tălmăcit, „Plăcută” – Era-n cetate, cunoscută, De toți locuitorii ei.


Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


Slujbașii lui Achiș priveau, La David, și se întrebau: „Nu este-acesta David, oare? Nu este el cel pentru care, Femeile s-au adunat, De prin cetăți, și au cântat: „Sunt mii vrăjmașii – am văzut – Pe care Saul i-a avut, Dar David, zeci de mii, a prins, Pe care-n urmă, i-a învins!”? Nu-i el, al țării, împărat?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa