Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 9:7 - Biblia în versuri 2014

7 „Te spală, într-o scăldătoare – A Siloamului – știi care” – Acelui orb, Iisus i-a zis; („Siloam” înseamnă „Trimis”.) Orbul, ascultător, s-a dus, Făcând așa cum i s-a spus Și-ndată, el și-a căpătat,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Apoi i-a zis: „Du-te și spală-te în bazinul Siloamului!“. Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 și i-a zis: „Du-te și spală-te în bazinul Siloamului.” Această denumire se traduce prin „Trimis”. El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 și i-a zis: „Du-te și spală-te la piscina Síloe!” – care înseamnă „Trimisul”. Așadar, el a plecat, s-a spălat și s-a întors văzând.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 şi i-a spus: „Mergi şi spală-te în scăldătoarea Siloam” (Siloam înseamnă Trimis). A plecat, aşadar, s-a spălat şi când s-a întors vedea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 și i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: „Trimis”). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 9:7
21 Mawu Ofanana  

Apoi, Șalun – acela care Fusese-n Mițpa cel mai mare – A dres „poarta izvorului” Și-a prins-o-n brâul zidului. Șalun era acela care, Părinte, pe Col-Hoze-l are. Șalun, când poarta a sfârșit-o, Cu scânduri a acoperit-o Și ușile apoi i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi, pe ușile acele A așezat zăvoare grele. A mai făcut, de-asemenea, Zidul pe care îl avea Iazul Siloe. Brâul lui, Grădina împăratului, O mărginea continuând Să se întindă, ajungând Până la treptele aflate Lângă ieșirea din cetate.


La orbi – vedere – El le-a dat, Iar pe cei strâmbi i-a îndreptat. Oamenii cei neprihăniți, De către Domnul, sunt iubiți.


Domnul a zis: „Cine-a făcut Gură, la om? Unul e mut, Sau altul surd e, din născare; Unul, poate, vedere n-are, În timp ce altul vede bine. Acuma, te întreb pe tine: Pe cei de care ți-am vorbit, Oare nu Eu i-am întocmit?


Cei cari să vadă-s învățați Nu vor avea ochii legați Iar cei cari au urechi și minte, Atuncea vor lua aminte.


Atunci, urechea surzilor, Precum și ochii orbilor, Se vor deschide, negreșit.


Să deschizi ochii orbilor, Să-i scoți pe cei ce sunt legați Fiind în temnițe-aruncați, Să-i scapi pe cei ce se vădesc Că-n întuneric locuiesc.


„Scoate poporu-acela care E orb, cu toate că ochi are. Scoate, apoi, pe surzi afară Și lasă-i ca să vină-n țară. Ei au urechi de auzit, Dar totuși, surzi s-au dovedit.


„Poporul a disprețuit Apele care au ieșit De la Siloe, curgând lin, Căci i-a plăcut – mai mult – Rețin, Acela care se vădea Fecior al lui Remalia


Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este


Cei optsprezece inși apoi, Peste cari, turnul a căzut, Din Siloam – cum ați văzut – Încât, cu toții au pierit, Mai mult oare-au păcătuit, Decât acei, pe care-i știm, Că-s astăzi, în Ierusalim?


Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”


Atuncea, cum de afirmați Că Eu hulesc – Eu, Cel sfințit De Tatăl, Eu care-am venit În lume, căci El M-a trimis, Cum prin Scripturi vi s-a promis?! Și-aceasta, doar pentru că Eu Zic: „Fiu Îi sunt, lui Dumnezeu”!


Au zis, atunci, unii din ei: „El care, ochii orbului, Deschisu-i-a, cu mâna Lui, Nu putea face, bunăoară, Ceva, ca ăst om să nu moară?–


Cel ce-a fost orb, a cuvântat: „Un om, unul Iisus numit, Acela m-a tămăduit; A făcut tină și mi-a pus, Apoi, pe ochi, iar eu m-am dus, Așa precum m-a îndemnat, La Siloam, de m-am spălat. Astfel, vedere-am dobândit.”


„Eu am venit ca, lumea toată, Astfel, să fie judecată:” – A zis Iisus – „cei orbi să vadă; Iar cei ce văd, să nu mai vadă Și orbi s-ajungă.” Lângă ei,


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa