Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 9:34 - Biblia în versuri 2014

34 „Tu ești, cu totul, în păcat Născut!” – i-au zis ei, imediat. „Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!” Apoi, l-au scos, grabnic, afară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

34 Ei au răspuns și i-au zis: ‒ Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Ei i-au răspuns: „Tu, care ești născut total în păcat, vrei să ne înveți pe noi?” Și apoi l-au dat afară.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 I-au răspuns și au zis: „Tu ești născut cu totul în păcat și ne înveți pe noi?”. Și l-au dat afară.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

34 I-au răspuns: „Te-ai născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 „Tu ești născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „și vrei să ne înveți pe noi?” Și l-au dat afară.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 9:34
34 Mawu Ofanana  

Ei au strigat: „Pleacă din drum! Tu ești străin, și vii acum Judecător?! Ne dăscălești?! Ei bine, ai să pătimești Mai mult decât bărbați-acei! Scoate-i afară și pe ei!” Degeaba Lot s-a-mpotrivit, Pentru că gloata l-a-mbrâncit; De ușă, s-a apropiat, S-o spargă, neîntârziat.


Pe când prorocul mai vorbea, Îi zise: „Pleacă de la mine! Te-am făcut sfetnic eu, pe tine? Oare la mine ai venit Pentru că vrei să fii lovit?” Prorocu-a zis, când a plecat: „Acuma sunt încredințat Că Dumnezeu te-a părăsit Și astfel, fi-vei nimicit, Pentru că rău, tu te-ai purtat Iar de-al meu sfat, n-ai ascultat.”


Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?


Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?


Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.


Omul i-a zis: „Tu cine ești?! Ești pus, mai mare, peste noi? Ne ești judecător? Și-apoi, Voiești cumva, ca și pe mine Să mă omori – de-ți vine bine – Ca și pe Egipteanu-acel?” Moise și-a zis, privind la el: „Fără-ndoială, ce-am făcut, De către toți este știut.” Atuncea, frica l-a cuprins.


Dacă-i alungi pe-aceia care Batjocoresc fără-ncetare, Atuncea ai să izbutești Ca certurile să le-oprești.


Dacă un om are să vie Spunându-ți că e înțelept, Tu dovedește-te deștept Și-n el, nădejdea, să îți pui Ca-n sprijinul nebunului.


Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.


Dar totuși, îndrăznește-apoi, Să zică: „Dă-te înapoi Și nu te-apropia, căci sânt – După cum vezi – un popor sfânt!”… Aceste lucruri sunt un fum În ale Mele nări, acum. Sunt precum focul întețit Și arde-apoi, necontenit!


„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!


Auzind vorba lui Iisus, Un învățat al Legi-a spus: „Învățătorule, gândesc – Și sunt convins că nu greșesc – Că și pe noi ne-nvinuiești, Prin vorbele ce le rostești.”


La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”


Împărăția Domnului Nu va fi dată, omului, Decât celui ce va să știe, Precum e un copil, să fie Și-asemeni lui, să o primească. Altfel, n-are s-o dobândească Și nu va intra-n veci, în Ea, Oricât de mult, omul ar vrea.”


Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui!


Tot ceea ce-Mi dă Tatăl Meu, La Mine va ajunge; Eu Primesc, cu drag, pe orișicine Voiește a veni la Mine; Și nimeni nu e izgonit


Ce fel de fapte faceți? Iată Că faceți, ca al vostru tată.” „Nu din curvie, noi suntem Născuți” – ei au răspuns – „Avem Un singur Tată: Dumnezeu!”


Ai Săi discipoli au voit A ști: „Cine-a păcătuit, Învățătorule, ce crezi, De acest om, pe care-l vezi, S-a născut orb? Părinții lui? Sau, e păcatul omului?”


Părinții lui așa vorbeau, Căci, de Iudei, ei se temeau. Știau ce-aveau de gând să facă, Cu ei și cu al lor fiu, dacă Mărturiseau despre Iisus Și, că-I Hristosul, ar fi spus: Din sinagogă, imediat, Pe toți, afară, i-ar fi dat.


Iisus află ce s-a-ntâmplat – Că orbu-afară a fost dat – Iar când, apoi, l-a întâlnit, Din întâmplare, i-a vorbit: „Crezi în Fiul lui Dumnezeu?”


Erau prezenți și Farisei Care L-au auzit și-apoi, I-au zis: „Doar orbi, n-om fi și noi!”


Pe cei de-afară, Dumnezeu Are să-i judece, mereu. Voi dați afară, negreșit, Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”


Iudei, din fire, suntem noi, Nu niște păcătoși apoi, Cari, dintre Neamuri, sunt veniți.


Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Acolo, am să-i amintesc De faptele ce-a săvârșit, Căci clevetește-am auzit, Cu vorbe rele, despre noi. Și tot nu e destul. Apoi, Nu numai că nu îi primește, Pe frați, dar se împotrivește, Când alții vor să îi primească, Și-ajunge să îi izgonească Și din Biserică. Nu-i bine!


Încă ceva, și am trimis Bisericii; dar am văzut Că Diotref nici nu a vrut A ști de noi, căci el voia, Întâietate, a avea, Între ei toți. Dar când sosesc,


Aceia care nu aveau Semnul, pe mâini sau frunți făcut, Să vândă, nu au mai putut Și-asemeni, nici de cumpărat Ceva, n-au mai putut, vreodat’. Semnul acela cuprindea Numele fiarei, sau avea Numărul numelui pe care, Numai această fiară-l are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa