Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 9:29 - Biblia în versuri 2014

29 Lui Moise, Domnul i-a vorbit; Însă, de unde a venit Acesta, nimenea nu știe.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 Noi știm că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; dar nu știm de unde provine acest Om!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Noi știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu. Dar acesta nu știm de unde este”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

29 Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu știm de unde este.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 9:29
28 Mawu Ofanana  

Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”


Când a ieșit Iehu afară, În jurul său se adunară Toți slujitorii cei pe care, Stăpânul său, în slujbă-i are. Curioși, cu toți l-au întrebat: „Nebunul cari te-a căutat, Ce-ți spuse? Ce-a vrut, de la tine?” Iehu le-a zis: „Voi îl știți bine, Pe omu-acela. Negreșit, Cred că știți și ce a vorbit.”


Lui Moise, El i-a arătat Căile Sale ne-ncetat, Iar fiilor lui Israel, Lucrarea ce-a făcut-o El.


Moise și-Aron au fost aleși, De Dumnezeu, și-apoi trimeși Să izbăvească-al Său popor.


În tabără când s-au aflat, Geloși apoi s-au arătat Pe Moise și Aron. Atunci,


Iată că eu acuma sânt Ca și un vierme, pe pământ. Sunt de ocara tuturor, Disprețuit de-al meu popor.


Să v-amintiți, neîncetat, De Legea care vi s-a dat Prin Moise, cel ce-i rob al Meu. Chiar la Horeb i-am dat-o Eu Și rânduieli am pus în ea. Porunci am dat de-asemenea Prin Legea ce-o primise el, Pentru întregul Israel!


Iar Moise-apoi a cuvântat: „Veți ști că Domnul m-a trimis Să fac tot ceea ce mi-a zis, Și veți vedea, acum, că eu Nu fac nimic, de capul meu.


Mulți Farisei, la rândul lor, Au spus: „Omul Acesta poate, Cu Belzebul, dracii, a-i scoate – Desigur, doar cu domnul lor!” Atuncea, Fariseilor,


Ei ziseră: „L-am ascultat Spunând: „Templul Lui Dumnezeu, Îl stric și, în trei zile, Eu, La loc, pot să îl reclădesc.”


Aici, cu toți s-au repezit, Să Îl pârască: „L-am găsit, La răzmeriță, ațâțând Poporul și împiedicând Lumea, de-a da Cezarului, Birul, ce se cuvine lui. De-asemenea, S-a proclamat Că e Hristos, că e-mpărat!”


Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.


Pe Acest om, noi Îl știm bine, Dar pe Hristos – de unde vine, De unde este – n-o să fie Nimeni, în stare, ca să știe.”


Pe când îl învăța Iisus, În Templu, pe norod, a spus: „Mă știți și Mă cunoașteți bine. Dar n-am venit Eu, de la Mine; De-aceea spun – și v-am mai zis – Acela, care M-a trimis, E drept și este-adevărat, Dar voi nu-L știți și, niciodat’ Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.


„Chiar dacă Eu, precum am spus, Mărturisesc” – zise Iisus – „De Mine Însumi, să se știe, Că dreaptă-i a Mea mărturie, Căci știu de unde am venit Și unde merg; dar, negreșit, Voi nu știți de unde vin Eu, Nici unde duce drumul Meu.


„Nu ține, ziua de Sabat, Omul Acel? E foarte greu, Să crezi că, de la Dumnezeu, Sosește El” – unii ziceau. Alții, în schimb, se întrebau: „Un păcătos – un om – cum poate, Astfel de semne minunate, Ca să înfăptuiască, oare?” Și, între ei, fu dezbinare.


Când Fariseii l-au chemat, Pe orbul ce-a fost vindecat, I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu, De-acuma, să Îi dai, mereu! Cel ce te-a vindecat, pe tine, E-un păcătos, știm foarte bine.”


Omul răspunse: „Totuși, mie, Mi-a deschis ochii, și-am văzut! De-aici, mirarea-mi s-a născut: Că voi nu știți de unde vine.


Toți, pân-aici, l-au ascultat, Însă, apoi, și-au ridicat Glasul, strigând: „Nevrednici sânt, Astfel de oameni, pe pământ! La moarte, să îl osândească! Nu-i vrednic ca să mai trăiască!”


Dar, sprijinit de Dumnezeu, Rămas-am încă-n viață eu. În acest fel, necontenit, Oriunde, am mărturisit – La mare, cât și la cel mic – Făr’ a m-abate cu nimic De la ceea ce Moise-a zis Și ceea ce proroci-au scris Că se va întâmpla în lume, La timpul potrivit; și-anume


Pe cel pe care-l lepădară, Atuncea când îl întrebară „Cine te-a pus stăpânitor? Ești, peste noi, judecător?” – Pe Moise deci – Domnu-l trimise; Cu mari puteri îl întărise Și l-a făcut stăpânitor Puternic, și izbăvitor Al lui Israel, ajutat De îngerul întruchipat


Un alt proroc, în Israel – Care să fi ajuns la fel Cum era Moise – niciodat’, De-atunci, nu s-a mai ridicat. Pe Cel ce este viu mereu – Pe-adevăratul Dumnezeu – Doar Moise – când L-a cunoscut – Față la față, L-a văzut.


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa