Ioan 8:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Când auziră-al Său cuvânt, Cu toți, în cuget, s-au simțit Mustrați, și-afară, au ieșit, Plini de rușine, rând pe rând, De la cei vârstnici începând, La cei din urmă. Toți s-au dus Și-n Templu, a rămas Iisus, Doar cu femeia, care sta Încremenită și-aștepta, În fața Lui, întrebătoare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Când au auzit ei aceste cuvinte, au ieșit de-acolo pe rând, începând cu cei mai bătrâni. Atunci Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ Iar ei, când au auzit, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. El a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

Ioan 8:9 Mawu Ofanana

1 Regi 17:18

Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”

1 Regi 2:44

Îți este bine cunoscut Răul pe care l-ai făcut Tatălui meu! Dar a sosit Vremea în care, negreșit, Va face Domnul ca ăst rău Să cadă peste capul tău,

Iov 20:27

Cerul are să-i dezvelească Păcatul. O să-l osândească

Iov 20:5

De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?

Psalmi 40:14

Aceia ce mă urmăresc Și care, viața, mi-o pândesc, Mereu să fie înfruntați Și să rămână rușinați! Să dea-napoi și să roșească! Rușinea să îi copleșească Pe toți oameni-aceia care Caută doar a mea pierzare!

Psalmi 50:21

Asta faci tu, pe a ta cale. Cu toate că Eu am tăcut, Știu tot ceea ce ai făcut. Iată că ți-ai închipuit Că sunt cu tine, negreșit. Am să te mustru, iar apoi, Sub ai tăi ochi Eu pune-voi Toate pe câte le-ai făcut, Crezând că Eu nu te-am văzut!

Psalmi 71:13

Fă să rămână de rușine, Cei care mă pândesc pe mine Și care moartea mi-o doresc! Cei ce pierzarea-mi urmăresc, Mereu să fie rușinați Și de ocară apăsați!

Qohelet 7:22

Doar inima ta are știre Căci și tu, în a ta vorbire, Rău despre alți-ai povestit.

Luca 13:17

Când vorbele I-au auzit, Cei, care s-au împotrivit, Tăcură, căci s-au rușinat. Norodu-n schimb s-a bucurat Văzându-L pe Iisus că poate Să facă lucruri, minunate.

Ioan 8:10

Iisus se ridică-n picioare, Iar când nimeni n-a mai rămas În Templu, zise, cu blând glas: „Unde-s pârâșii tăi, femeie? Nu vor, pedeapsă, să-ți mai deie? Nimeni nu te-a mai osândit?”

Ioan 8:12

Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei

Ioan 8:2

Plecă Iisus, dar dimineață, Veni la Templu, să dea față, Din nou, cu-acele gloate multe, Nerăbdătoare să-L asculte. Acolo, jos, S-a așezat Și-nvățături, apoi, le-a dat.

Ioan 8:3

La El, veniră Farisei Și cărturari. Aveau cu ei, Pe o femeie ce-a fost prinsă În preacurvie. Ea fu-mpinsă Până în fața lui Iisus.

Ioan 8:8

Sfârșind ce a avut de zis, S-a aplecat, din nou, și-a scris, Cu al Său deget, pe pământ.

Romani 2:15

Ei dovedesc dar, tuturor, Precum că-n inimile lor, Înscrisă-i a Legii lucrare. Despre aceasta, fiecare, Prin cuget doar, mărturisește, Prin tot ceea ce el gândește, Prin gânduri ce se-nvinuiesc, Sau cari se dezvinovățesc.

Romani 2:22

Tu, care zici: „Nu preacurvi”, Ajungi, tu însuți, a curvi? Tu cari, de idoli, te scârbești, Templele lor, le jefuiești?

1 Ioan 3:20

Simțim, în inimă, fiori Care ne osândesc; căci El – Deci Dumnezeu – este Acel Care se află mult mai mare, Decât ni-e inima, și care Cunoaște, lucrurile toate.