Ioan 8:31 - Biblia în versuri 2014

³¹ Iisus, atunci când a văzut, Chiar și Iudei, că L-au crezut, A zis, referitor la ei: „Voi fi-veți ucenicii Mei, Doar dacă, în cuvântul Meu, O să rămâneți, tot mereu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³¹ Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: ‒ Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³¹ Atunci le-a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă veți continua să ascultați de învățătura Mea, sunteți în mod real discipolii Mei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³¹ Deci le-a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³¹ Aşadar Iisus le spunea iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³¹ Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei;

Ioan 8:31 Mawu Ofanana

Matei 24:13

La cei mai mulți. Dar mântuit, Va fi cel cari, pân’ la sfârșit, Să rabde totul, va să știe.

Ioan 1:47

Văzându-l, pe Natanael, Cu Filip, că vine la El, Iisus, în ăst fel, a vorbit: „Iată-l pe-acest Israelit! Aflați dar, că omul acel, N-ascunde vicleșug, în el!”

Ioan 2:2

Mai fost-a invitat, aici, Iisus, cu ai Săi ucenici.

Ioan 6:55

Acum, vă este cunoscut, Că trupul Meu, cu-adevărat, E-o hrană și – cu-adevărat – Sângele Meu e-o băutură.

Ioan 8:36

Când Fiul, slobozenie-n veci, Vă dă, atunci puteți să știți Că pururi, slobozi, o să fiți.

Fapte 13:43

Când adunarea s-a sfârșit, Să plece, lumea s-a zorit. Barnaba și Pavel, apoi, S-au dus și ei. După cei doi, Porniră-ndată mulți Iudei Și prozeliți. Atuncea, ei, Cu dragoste, i-au îndemnat Să stăruiască, ne-ncetat, Cu toți, în harul Domnului.

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Fapte 26:22

Dar, sprijinit de Dumnezeu, Rămas-am încă-n viață eu. În acest fel, necontenit, Oriunde, am mărturisit – La mare, cât și la cel mic – Făr’ a m-abate cu nimic De la ceea ce Moise-a zis Și ceea ce proroci-au scris Că se va întâmpla în lume, La timpul potrivit; și-anume

Romani 11:22

Privește bunătatea Lui, Precum și-asprimea Domnului: Asprime care s-a văzut Față de cei ce au căzut, Și bunătate, pentru tine – Dacă în ea te vei menține. Altminteri, fii încredințat Că o să fii, și tu, tăiat.

Romani 2:7

Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.

Coloseni 1:23

Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.

1 Timotei 2:15

Totuși, și ea este sortită Ca să ajungă mântuită, Prin faptul că ea zămislește Copii – și dacă stăruiește În dragoste, smerenie, Credință și sfințenie.”

1 Timotei 4:16

Atent să fii, la a ta cale, Și-asupra-nvățăturii tale, Pe care-acuma, tu o ai Și pe cari, altora, o dai. În aste lucruri, tot mereu, Să stăruiești dar, dragul meu, Căci numai astfel – negreșit – Tu vei ajunge mântuit, Iar mântuire-or căpăta Și cei ce te vor asculta.”

2 Timotei 3:14

Rămâi dar, în continuare, Numai la lucrurile-n care Ești, pe deplin, încredințat, Pe care tu le-ai învățat, Căci știi cine ți-a dăruit, Tot ceea ce ai dobândit – Deci, ale tale-nvățături.

Evrei 3:14

Căci ne-am făcut – neîndoios – Părtași ai lui Iisus Hristos, Dacă păstrăm pân’ la sfârșit, Al nostru crez, nezguduit – Încrederea ce am avut, În inimi, de la început.

Evrei 8:9

Nu ca acel făcut cu cei Care le-au fost părinți, când Eu, Din al Egiptului jug greu, I-am scos și i-am eliberat. Pentru că nu M-au ascultat Și nu au vrut ca să se ție De legământul Meu, nici Mie, Atunci, de ei, nu Mi-a păsat.

Iacov 1:25

Însă, acel ce-și adâncește Privirea și-apoi stăruiește În legea cea desăvârșită Care ne este dăruită – A slobozeniei, fraților – Fără a fi ascultător, Uituc – pentru că dovedește, Prin fapte, că o împlinește – Acela fi-va fericit, În lucrul său, necontenit.

1 Ioan 2:19

Ei, dintre noi, s-au ridicat, Însă, precum s-au arătat, Nu sunt de-ai noștri. De erau, Cu noi și-acuma se aflau. Dar iată că ne-au părăsit. Din rândul nostru au ieșit Ca să se vadă mai apoi, Cum că nu toți sunt dintre noi.

1 Ioan 2:24

Tot ceea ce, de la-nceput, Ați auzit și ați văzut, Trebuie să rămână-n voi, Căci numai astfel, mai apoi, Veți rămânea în Fiu, mereu, Și-n Tatăl Său, în Dumnezeu.

2 Ioan 1:9

Oricine înainte-o ia – Adică nu va rămânea În ce-a-nvățat și-a dobândit, De la Hristos – e dovedit Că nu-L are pe Dumnezeu.

1 Samuel 12:14

Dacă de Domnul Dumnezeu O să vă temeți voi, mereu, Dacă aveți să-I ascultați Cuvântul și o să-L urmați, Dacă apoi o să-I slujiți Și nu o să vă-mpotriviți Glasului Său, atuncea El Se va lipi de Israel, Precum și de-mpăratul lui.