Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 8:20 - Biblia în versuri 2014

20 Aste cuvinte-atunci, Iisus, În Templu când era, le-a spus – Când împărțea norodului, Cu drag, învățătura Lui. Ședea chiar lângă vistierie, Dar nimeni n-a-ndrăznit să vie, Să-L prindă – cum s-ar fi dorit – Căci ceasul Său n-a fost sosit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Aceste cuvinte le-a spus în vistierie, în timp ce îi învăța pe oameni în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Isus a spus aceste cuvinte în timp ce învăța mulțimea de oameni în (zona de lângă) Templu, în locul unde era cutia în care se colectau banii. Și nimeni nu L-a prins, pentru că încă nu venise timpul pentru arestarea Lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie pe când învăța în templu; dar nimeni nu l-a prins, pentru că încă nu venise ceasul lui.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în Templu, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise încă ceasul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăța pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; și nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 8:20
17 Mawu Ofanana  

Cei patru căpitani pe care Ceata de ușieri îi are, Leviți au fost și ne-ncetat, În slujbă, doar ei s-au aflat, Căci ei – de-asemeni – mai erau Aceia care privegheau Odăile din Casa Lui Și visteria Domnului.


Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.


Strângând argintul risipit, Preoți-au zis: „Îngăduit Nu e – argintul ce se strânge, Pentru că este preț de sânge – În visteria Templului, Să-l așezăm.” Cu prețul lui –


În fața visteriei, sta Iisus, cu-ai Săi, și se uita, Cum cei ce-n Templu pătrundeau, În visterie, bani puneau. Cei mai mulți bani au fost lăsați De cei care erau bogați.


A aruncat. Atunci, Iisus, Spre ucenici, S-a-ntors și-a spus: „Văzut-ați voi? Cu-adevărat, Această văduvă a dat Mai mult decât au dat toți cei, Care-au pus bani, ‘naintea ei,


Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus.


Chiar lângă visterie, sta Iisus, cu-ai Săi, și se uita La cei bogați, care veneau Și, daruri, în ea, aruncau.


Când auziră ăst cuvânt, Au vrut să-L prindă, imediat, Dar El, din mână, le-a scăpat.


„Femeie, ascultă-Mă bine: Ce am a face Eu, cu tine? Al Meu ceas, încă, n-a venit!”


Când se-ntâmplau aceste toate, Era cam pe la jumătate Praznicu-acel, și-atunci, Iisus, La Templu, hotărât, S-a dus, Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului.


Să-L prindă, ei s-au străduit, Dar pentru că nu I-a sosit Timpul, în pace, L-au lăsat.


Unii voiau ca să Îl prindă, Dar nimeni n-a-ndrăznit să-ntindă Mâna, asupra Sa. La fel,


Deci voi, la praznic, vă urcați! Pe Mine, nu Mă așteptați, Căci timpul Meu, nu a sosit, Iar vremea nu Mi s-a-mplinit.”


Plecă Iisus, dar dimineață, Veni la Templu, să dea față, Din nou, cu-acele gloate multe, Nerăbdătoare să-L asculte. Acolo, jos, S-a așezat Și-nvățături, apoi, le-a dat.


Când a sfârșit de cuvântat, Ei, pietre-n mână, au luat, Ca să-L lovească, dar Iisus Se-ascunse, iute, și S-a dus, Din Templu-apoi, trecând ușor Și sigur, prin mijlocul lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa