Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 7:39 - Biblia în versuri 2014

39 Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Spunea aceste cuvinte referindu-Se la Spiritul pe care urma să îl primească cei care vor crede în El. Spiritul Sfânt nu fusese dat pentru că Isus încă nu fusese glorificat.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Aceasta o spunea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei care cred în el; căci încă nu venise Duhul, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

39 Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care crezuseră în El: fiindcă Duhul nu era încă dat, căci Iisus nu fusese preamărit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 7:39
42 Mawu Ofanana  

Suit-ai pe-nălțimi apoi, Unde-ai luat prinși de război; Și oameni ai luat în dar. Cei răzvrătiți veni-vor iar, Ca lângă Domnul Dumnezeu Să locuiască, tot mereu.


Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut


Izvorul mântuirii, iată, Vă va da apă-mbelșugată. Din el, apoi, cu bucurie, Voi o să scoateți apă vie.


Până când Duhu-n slăvi aflat, Asupră-ne va fi turnat. Atunci, pustiile ce sânt, Se vor preface în pământ, Iar tot pometul din câmpie, Ca o pădure o să fie.


Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie


Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.


„Iată ce crede-acum poporul: Că ești Ioan Botezătorul Zic unii, iar alții, Ilie – Cel care-i așteptat să vie. Cred mulți, că Ieremia ești, Iar alții – după cum vorbești – Au hotărât că ești proroc. Așa cred cei din acest loc.”


„El e Prorocul, e Iisus Din Nazaret!” – unii au spus.


Făgăduința, ce-a fost dată, De către Domnul, al Meu Tată. Eu vă trimit făgăduința. Voi întăriți-vă credința Și, în cetate, toți să stați, Până când fi-veți îmbrăcați Cu-acea putere – cum v-am spus – Pe care-o veți primi, de sus.”


„Botez, cu apă, v-am adus, Dar Cel care în urmă-mi vine, E mai puternic decât mine. Iar eu vă spun – luați aminte – Cureaua-I, de la-ncălțăminte, Să I-o dezleg, vrednic, nu sânt. Când va veni, cu Duhul Sfânt Și foc, are să vă boteze.


Mulțimea s-a înspăimântat, Pe Dumnezeu L-a lăudat Spunând: „Azi, marele proroc Este cu noi, în acest loc, Căci Dumnezeu La înălțat, Acuma, când ne-a cercetat.”


Cine e el: „Tu ești Ilie?” „Nu sunt.” „Proroc te dovedești?” „Nu-s nici proroc.” „Dar cine ești?


O întrebare, i-au mai pus: „Dacă-i așa, precum ai spus – Nu ești Hristosul, nici Ilie Și nici proroc – ce-ți veni ție, Acuma, cu acest botez?”


Când am venit, cum vă spuneam, Nici eu, măcar, nu-L cunoșteam; Însă, Acel ce m-a trimis Să vă botez cu apă-a zis: „Din înălțimi, afla-vei când Vedea-vei Duhul pogorând, Căci Cel, pe care se așează, E Cel cari, cu Duh Sfânt, botează”.


Discipolii n-au priceput Acestea, de la început, Dar după ce-a fost proslăvit Iisus, cu toți și-au amintit Că, despre El, toate-au fost scrise Și că – de fapt – se-nfăptuise Totul, precum s-a prorocit.


Acesta, drept răspuns, a spus: „Iată că ceasul a sosit, Când Fiul fi-va proslăvit.


Și astfel, orișice veți cere, În al Meu Nume, am putere Să fac a fi înfăptuit, Pentru ca Tatăl, proslăvit, Să fie-n Fiul Său, mereu.


Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.


El are să Mă proslăvească, Pentru că o să folosească Din ce-i al Meu și, pentru voi, El va descoperi, apoi.


Vă spun, că pentru voi, mai bine, Este să plec, căci atunci vine Mângâietorul. Dacă Eu Nu voi pleca la Tatăl Meu, Mângâietorul pomenit Nu o să vină. Negreșit, Eu plec din lume, dar apoi, Degrabă, Îl trimit la voi.


Când a sfârșit, spre cer, Iisus Și-a ridicat ochii și-a spus: „Tată, ceasul, acum, sosește! Pe Fiul Tău, Îl proslăvește, Ca astfel să fii proslăvit,


De către Tine. Acum, Tată, Mă proslăvește dar, pe Mine, Cu slava ce-o aveam, la Tine, ‘Nainte de-a se fi făcut


A sfârșit vorba, iar apoi, Peste discipoli, a suflat: „Luați Duh Sfânt!” – i-a îndemnat.


Oameni-acei, când au văzut, Minunea care s-a făcut Atunci – sub ochii lor – au spus, În acest fel, despre Iisus: „Este proroc, cu-adevărat! E Cel ce-n lume-i așteptat!”


Mulțimea, despre El, vorbea Numai în șoaptă. Mulți ziceau: „Este om bun”; alții spuneau: „Duce norodu-n rătăcire”.


„Când, singur, M-aș slăvi, vă zic, Că slava Mea n-ar fi nimic” – Spuse Iisus – „dar Tatăl Meu – Cărui, al vostru Dumnezeu Îi ziceți voi – El Mă slăvește.


„Voi – Duhul Sfânt – L-ați căpătat, Când ați crezut?” „Nu, n-am primit”, Au zis ei, „nici n-am auzit Că, Acest Duh Sfânt, a fost dat.”


„Domnul a zis: „Din Duhul Meu, Peste orice făptură, Eu, Când vremea o să se-mplinească, Turna-voi. Au să proorocească Ai voști’ copii. De-asemenea, Tinerii voștri vor avea Vedenii. Visuri vor fi date, Bătrânilor, spre-a fi visate.


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


Petru răspunse, tuturor, De-ndată: „Ascultați! Să știți, Trebuie să vă pocăiți Și fiecare dintre voi Să fie botezat apoi, Spre ștergerea păcatelor, În Numele mântuitor, Al Domnului Hristos Iisus, Urmând ca să primiți, de sus – Din ceruri deci – Duhul Cel Sfânt, În dar, dat vouă, pe pământ.


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


Iisus.” După ce s-au rugat, Puternic s-a cutremurat Locul în care au șezut Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut. De-aceea, fără de sfială, Vestiră, plini de îndrăzneală Și de curaj, la toți, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


Voi nu mai sunteți pământești, Ci ați ajuns duhovnicești, Dacă va locui, apoi, Duhul lui Dumnezeu, în voi. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Ca să nu aibă cineva Duhul care-i venit de sus – Duh cari e-al lui Hristos Iisus – Să știți că nu este al Lui, Nu este om al Domnului.


Atuncea, n-o să fie, oare, Încununată slujba Lui – Adică cea a Duhului – Cu slava cea nepieritoare?


Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați, Vă rog, să nu Îl întristați, Căci voi, cu El – după cum știți – Sunteți, acum, pecetluiți, Pentru o zi anume, care E ziua de răscumpărare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa