Ioan 7:37 - Biblia în versuri 2014

³⁷ Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁷ În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁷ În ultima și cea mai semnificativă zi a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁷ În ultima zi, cea mare a sărbătorii, stând în picioare, Isus a strigat: „Dacă îi este sete cuiva, să vină la mine și să bea!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁷ În ultima zi, care este cea mai mare zi a sărbătorii, Iisus s-a ridicat în picioare strigând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁷ În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.

Ioan 7:37 Mawu Ofanana

Neemia 8:18

Din cartea Legii s-a citit, Din prima zi când s-a văzut Că sărbătoarea a-nceput, Și până când ea s-a sfârșit. O săptămână-au prăznuit A corturilor sărbătoare Și-apoi, o sfântă adunare, A opta zi, ei au ținut, Așa precum a fost cerut.

Psalmi 143:6

Îmi întind mâinile, mereu, Spre Tine, iar sufletul meu, Suspină-n urmă-Ți, ne-ncetat, Ca un pământ ce e uscat.

Psalmi 42:2

Căci după Tine însetează Sufletul meu, vrând să Te vază, Că Tu ești Dumnezeu Cel viu, Așa după cum bine știu. Când oare, mă voi arăta – O, Doamne – înaintea Ta?

Psalmi 63:1

Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.

Proverbe 1:20

Înțelepciunea strigă tare Ca să își afle ascultare Pe ulițe și în piețe.

Proverbe 8:1

Nu strigă, oare, la tot pasul Înțelepciunea? Oare glasul, Priceperea nu și-a-nălțat?

Proverbe 8:17

Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește.

Proverbe 8:3

Părțile țării: în cetate, La porți, când este cald sau frig:

Proverbe 9:3

Apoi, slugilor le-a cerut Să se zorească a pleca Către cetăți și a urca Pe vârful înălțimilor De unde-apoi, oamenilor, Să poată a le striga, tare, Ca să își afle ascultare:

Кынтаря кынтэрилор 5:1

„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”

Isaia 12:3

Izvorul mântuirii, iată, Vă va da apă-mbelșugată. Din el, apoi, cu bucurie, Voi o să scoateți apă vie.

Isaia 40:2

„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

Isaia 40:6

Un glas a zis: „Strigă, mereu!” „Dar, ce anume, să strig eu?” – Am îndrăznit, de-am întrebat. Glasul, atunci, a cuvântat: „Asemeni ierbii, toate sânt Făpturile de pe pământ. Ca florile câmpiilor, Este și strălucirea lor.

Isaia 44:3

Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie

Isaia 55:1

„Voi, cei cari întristați sunteți, Veniți la ape, ca să beți! Să vină chiar și-acela care Este sărac, iar bani nu are! Veniți! Bucate cumpărați! Lapte și vin să mai luați! Veniți să cumpărați, căci iată, Sunt fără bani și fără plată!

Isaia 55:3

Luați aminte și veniți La Mine, căci o să trăiți! Iată că am să-nchei apoi, Un legământ veșnic, cu voi, Pentru ca astfel să-ntăresc Toată-ndurarea ce-o vădesc Față de casa cea pe care, David urmașă-n lume-o are.

Isaia 58:1

„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Ieremia 2:2

„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.

Езекиел 47:9

Astfel, orice făptură vie Care se mișcă și-o să fie Prin locurile ce-s aflate Lângă acest râu așezate, Are să poată să trăiască. Mulți pești au să se mai găsească, Mereu, în apa râului. Pe unde trece, apa lui Are să deie sănătate La apele în cale-aflate. Oriunde-ajunge râu-acel, Viață, are să deie el.

Levitic 23:36

O săptămână, împlinită, S-aduceți jertfe Domnului, Arse de para focului. A opta zi, o adunare Sfântă s-aveți și fiecare S-aducă jertfe pregătite A fi, de flăcări, mistuite, În fața Domnului Cel Mare. Va fi această adunare, De sărbătoare pregătită, Iar munca trebuie oprită. În timpul ei, să vă feriți, Lucrări de slugă să-mpliniți.

Levitic 23:39

Când luna-a șaptea va să vie, A cincisprezecea zi, să fie – Din nou – o sărbătoare mare, Pentru că este timpu-n care Se strânge rodul, din câmpie. Aceasta trebuie să ție O săptămână încheiată. Deci sărbătoarea, închinată Are să-I fie Domnului, Și o veți ține-n cinstea Lui. Ziua întâi e de odihnă; A opta e tot pentru tihnă.

Miheia 6:9

Al Domnului glas strigă tare, Cetății, iar omul cel care Înțelepciune a avut, De al Lui Nume s-a temut!

Zaharia 9:15

Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.

Numeri 29:35

A opta zi de sărbătoare, Veți ține iar, o adunare. Nici o lucrare, nimenea – De slugă – nu va face-n ea.

Matei 11:28

Veniți la Mine, toți cei care Sunteți trudiți și-mpovărați, Și-odihnă o să căpătați!

Matei 3:3

Aproape este!” El fusese Acela despre cari spusese Isaia-n a lui prorocie: „Glasul ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, Și neteziți cărarea Lui!”

Matei 5:6

Ferice celor însetați Și celor ce-s înfometați După neprihănire! Ei Au s-o primească. Apoi cei

Ioan 1:23

„Sunt cel ce strigă în pustie” – Le-a spus Ioan. „Prin prorocie, V-a zis Isaia-n vremea lui: „Neteziți calea Domnului.”

Ioan 14:6

L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!

Ioan 4:10

El ascultă al ei cuvânt Și zise: „De ai fi știut! O, dacă ai fi cunoscut Darul lui Dumnezeu, și Cine E Cel ce spus-a către tine „Dă-Mi ca să beau”, I-ai fi cerut Tu, ca să-ți deie, de băut, Iar El, atunci, ți-ar fi dat ție, Pe săturate, apă vie.”

Ioan 4:11

„Apă, cu ce să scoți, nu ai!” – Zise femeia – „Cum îmi dai – Adâncă e fântâna – mie, Așa cum spus-ai, apă vie?

Ioan 4:14

Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”

Ioan 5:40

Totuși, la Mine, nu veniți, Ca astfel, viață, să primiți!

Ioan 6:35

Întotdeauna”, iar Iisus, Rotind privirile, le-a spus: „Pâine a vieții, Eu sunt! Eu Venit-am, de la Dumnezeu! Adevărat vă spun, căci cine Dorește a veni la Mine – Și va voi să Mă găsească – În veci, n-o să mai flămânzească. Celui ce crede – să se știe! – Sete, nicicând, n-o să-i mai fie.

Ioan 6:37

Tot ceea ce-Mi dă Tatăl Meu, La Mine va ajunge; Eu Primesc, cu drag, pe orișicine Voiește a veni la Mine; Și nimeni nu e izgonit

Ioan 6:55

Acum, vă este cunoscut, Că trupul Meu, cu-adevărat, E-o hrană și – cu-adevărat – Sângele Meu e-o băutură.

Ioan 7:28

Pe când îl învăța Iisus, În Templu, pe norod, a spus: „Mă știți și Mă cunoașteți bine. Dar n-am venit Eu, de la Mine; De-aceea spun – și v-am mai zis – Acela, care M-a trimis, E drept și este-adevărat, Dar voi nu-L știți și, niciodat’ Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.

1 Corinteni 10:21

Vă spun, să știți, că nu puteți, Paharul Domnului, să-l beți Și-apoi, paharul dracilor. Nici nu puteți sta – fraților – La masa Domnului și-apoi, La masa dracilor. Sau voi

1 Corinteni 10:4

Ei au avut, drept udătură, Același fel de băutură Duhovnicească, ce ieșea, Din piatra cari îi însoțea Și cari avea să se vădească, Drept stânca cea duhovnicească. Această stâncă, ne-ndoios, Fusese-atuncea, chiar Hristos.

1 Corinteni 11:25

Același lucru, El avea Să-l facă-apoi, când a luat Paharul, și a cuvântat: „Cupa aceasta, pe pământ, Arată noul legământ Care, acum, s-a încheiat, În al Meu sânge. Ne-ncetat, Faceți ăst lucru, când veți bea, Din el, spre pomenirea Mea.”

1 Corinteni 12:13

După cum știți, dragii mei frați, De-un Duh, am fost noi, botezați, Chemați fiind ca să venim Și-un singur trup s-alcătuim – Fie Iudei sau Greci, cu stare De robi sau slobozi. Fiecare, Dintre acei care-s chemați, De-un singur Duh, sunt, adăpați.

Efeseni 5:18

Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.

Revelația 21:6

Când a sfârșit de cuvântat – „S-a isprăvit, s-a terminat!” – Adăugat-a Cel Prea Sfânt. „Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul sunt numit, Și tot Eu sunt chemat Sfârșit. Celui ce-i este sete, iată, Îi dau să bea, fără de plată, Din apa vieții, negreșit.

Revelația 22:1

„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.

Revelația 22:17

Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!