Ioan 7:28 - Biblia în versuri 2014

²⁸ Pe când îl învăța Iisus, În Templu, pe norod, a spus: „Mă știți și Mă cunoașteți bine. Dar n-am venit Eu, de la Mine; De-aceea spun – și v-am mai zis – Acela, care M-a trimis, E drept și este-adevărat, Dar voi nu-L știți și, niciodat’ Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁸ Atunci Isus, în timp ce îi învăța pe oameni în Templu, a strigat și a zis: ‒ Mă cunoașteți și știți de unde sunt? N-am venit de la Mine Însumi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, dar voi nu-L cunoașteți!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁸ Iar Isus, atunci când învăța mulțimea de oameni în (zona de lângă) Templu, striga: „Mă cunoașteți și știți de unde provin! Eu nu am venit din proprie inițiativă. Cel care M-a trimis, este adevărat și voi nu Îl cunoașteți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁸ Atunci Isus, în timp ce învăța în templu, a strigat și a zis: „Voi mă cunoașteți și știți de unde sunt; și, totuși, nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoașteți.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁸ Atunci Iisus, învăţând poporul în Templu, a strigat: „Pe Mine Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt: Eu nu am venit de la Mine, dar Acela care M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁸ Și Isus, pe când învăța pe norod în Templu, striga: „Mă cunoașteți și Mă știți de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat și voi nu-L cunoașteți.

Ioan 7:28 Mawu Ofanana

Psalmi 9:10

Toți oamenii din astă lume Care cunosc al Tău Sfânt Nume, Se-ncred în Tine, căci Tu ești Cel care nu îi părăsești Pe cei care Te-au căutat Și pe-a Ta cale au umblat!

Ieremia 31:34

Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”

Ieremia 9:6

„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”

Osea 4:1

„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.

Osea 5:4

Faptele lor nu i-au lăsat Să vină la Cel cari, mereu, Este al lor sfânt Dumnezeu. Duh de curvie e aflat În a lor inimă-așezat Și nu cunosc pe Domnul lor, Cari îi e Domn, ăstui popor!

Matei 11:27

Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.

Matei 2:23

În Nazaret s-au așezat Spre-a se-mplini cuvântul dat Prin prorocie, când s-a spus: „Nazarinean, este Iisus”.

Matei 26:55

Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.

Luca 10:22

În mâini, doar Mie, mi-au fost date, De Tatăl, lucrurile toate! Fiul, de Tată-i cunoscut; Iar Tatăl e – de Fiu – știut Și de acel față de care Fiul arată îndurare Iar astfel, Tatăl, negreșit, Are a-i fi descoperit.”

Luca 2:11

Astăzi, la David, în cetate, Un mare fapt s-a petrecut: Mântuitorul S-a născut! El este Domnul! E Hristos! A coborât – din ceruri – jos, Să se-ntrupeze pe pământ! Iată de ce, aici, eu sânt!

Luca 2:39

După ce fost-a împlinit Tot ce prin Lege-a poruncit Domnul, Iosif și cu Maria, Abia strunindu-și bucuria, Au părăsit Templul și-apoi, Luat-au drumul înapoi, Grăbindu-se către Iudeea, Spre Nazaret, în Galileea.

Luca 2:4

Din Nazaret, din Galileea, Spre Betleemul din Iudeea, Plecă și Iosif, să se-nscrie, Pentru că – după seminție – Era din a lui David casă.

Luca 2:51

Copilu-apoi le-a fost supus, Și-n Nazaret, au revenit. Maria, însă, și-a-nsușit Cuvintele, ce El le-a zis, Și-n inimă, ea le-a închis.

Ioan 1:46

Natanael l-a ascultat Și-apoi, mirat, a întrebat: „Din Nazaret? Ce pot să spun? Poate să iasă ceva bun? Mă îndoiesc! Dar, poți să crezi?!” Filip a zis: „Vino și vezi!”

Ioan 10:36

Atuncea, cum de afirmați Că Eu hulesc – Eu, Cel sfințit De Tatăl, Eu care-am venit În lume, căci El M-a trimis, Cum prin Scripturi vi s-a promis?! Și-aceasta, doar pentru că Eu Zic: „Fiu Îi sunt, lui Dumnezeu”!

Ioan 12:49

Aminte dar, să luați voi, Că, de la Mine, nu v-am zis Nimic, ci Cel ce M-a trimis – Al Meu Tată – Mi-a poruncit Să vă spun tot ce-am auzit.

Ioan 14:10

Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine – A crede-așa ceva, nu-ți vine? Cuvintele ce le-am spus Eu, Nu-s de la Mine; Tatăl Meu Care, în Mine, locuiește, Lucrările-Și înfăptuiește.

Ioan 14:31

Dar vine ca să dovedesc, Lumii întregi, că Îl iubesc, Pe Tatăl și sunt pregătit Să fac precum Mi-a poruncit. Acum, haideți să ne sculăm Și, din acest loc, să plecăm!”

Ioan 16:3

Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.

Ioan 17:25

Neprihănitule-al Meu Tată, Că lumea nu Te-a cunoscut, Ci numai Eu, doar, Te-am știut; Însă, acum, și ei știu bine, Că sunt trimis, aici, de Tine.

Ioan 17:3

Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,

Ioan 3:2

Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”

Ioan 3:33

Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.

Ioan 5:32

Dar e un Altul care vine, Mărturisindu-vă, de Mine, Și-această mărturie, dată De El, este adevărată.

Ioan 5:43

Eu, În al Tatălui Meu Nume, Venit-am, în această lume, Și totuși, nu-s – de voi – primit. Un altul, când va fi venit – În propriu-i nume – imediat, De voi, el fi-va acceptat.

Ioan 6:42

Zicând: „Nu e Iisus El, oare? Nu-i, al lui Iosif, fiu? Nu are, Părinți, aicea? Nu-i știm noi? Cum poate dar, zice apoi, „Am coborât din cer”?” Iisus

Ioan 7:14

Când se-ntâmplau aceste toate, Era cam pe la jumătate Praznicu-acel, și-atunci, Iisus, La Templu, hotărât, S-a dus, Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului.

Ioan 8:14

„Chiar dacă Eu, precum am spus, Mărturisesc” – zise Iisus – „De Mine Însumi, să se știe, Că dreaptă-i a Mea mărturie, Căci știu de unde am venit Și unde merg; dar, negreșit, Voi nu știți de unde vin Eu, Nici unde duce drumul Meu.

Ioan 8:16

De judec, judecata Mea Este, mereu, adevărată, Căci nu-s singur; ci, al Meu Tată – Acela care M-a trimis –

Ioan 8:19

Ei întrebară, de îndată: „Dar unde este al Tău Tată?” Iisus răspunse-atunci: „Vedeți? Pe Mine nu Mă cunoașteți Și nu-L cunoașteți, nici atât, Pe Tatăl Meu. Numaidecât, Pe Mine, de Mă cunoșteați, Și pe-al Meu Tată Îl știați.”

Ioan 8:26

Le zise. „Multe-am de vorbit, Precum și mult de osândit, În voi, dar Cel ce M-a trimis E-adevărat, precum v-am zis; Tot ce, la El, am auzit, Eu, lumii, am mărturisit.”

Ioan 8:42

Iisus le zise: „Vă spun Eu: De L-ați avea Tată, pe Mine, Atuncea, M-ați iubi și-ați ține La ce v-am spus, pentru că Eu Ieșit-am de la Dumnezeu, Și-n lumea voastră am sosit; Nu de la Mine am venit, Ci sunt aici – cum v-am mai zis – Pentru că Domnul M-a trimis.

Ioan 9:29

Lui Moise, Domnul i-a vorbit; Însă, de unde a venit Acesta, nimenea nu știe.”

Fapte 17:23

Și, prin cetate, mă uitam, Atent, la locurile care Le aveți voi, pentru-nchinare. Descoperit-am așadar, În drumul meu, chiar și-un altar, Pe care-i scris, cum am văzut, „Pentru un Domn necunoscut”. Ei bine, ceea ce cinstiți Cu toții, dar fără să știți, Tocmai aceea, vestesc eu.

Romani 1:28

Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.

Romani 3:4

N-o să se-ntâmple, nicidecum, Așa ceva, căci Dumnezeu Are să fie, tot mereu, Găsit că e adevărat, În timp ce toți – neîncetat – Drept mincinoși s-au pomenit, Așa precum a fost vestit Când, în Scriptură, a fost scris Acel cuvânt care a zis: „Prin vorba Ta, să fii găsit Tu, tot mereu, neprihănit, Biruitor adevărat, Atunci când fi-vei judecat.”

2 Corinteni 1:18

Dar, credincios e Dumnezeu Și martor îmi este, mereu, Cum că vorbirea noastră-apoi, Ce-am folosit-o pentru voi, Nu a cuprins, nicicând, în ea, Și „Da” și „Nu”, de-asemenea.

2 Corinteni 4:6

Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”

Titus 1:2

Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

1 Ioan 5:10

Cari crede-n Fiul Domnului, Are mărturisirea Lui, În interiorul său, în el. În ce-l privește pe acel Care nu-L crede – vă spun eu – Că, mincinos, pe Dumnezeu, Îl face, căci el n-a primit Ceea ce a mărturisit Chiar Domnul, despre Fiul Lui.

1 Samuel 2:12

Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.