Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 7:14 - Biblia în versuri 2014

14 Când se-ntâmplau aceste toate, Era cam pe la jumătate Praznicu-acel, și-atunci, Iisus, La Templu, hotărât, S-a dus, Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S-a dus la Templu și a început să-i învețe pe oameni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Când sărbătoarea ajunsese la jumătate, Isus S-a dus la Templu; și acolo învăța mulțimea de oameni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Trecuse deja jumătate din sărbătoare, când Isus a urcat la templu și învăța.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Sărbătoarea era deja trecută de jumătate când Iisus a urcat la Templu şi a început să înveţe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Și învăța norodul.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 7:14
16 Mawu Ofanana  

„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


În cea de-a doua zi apoi, S-aduceți, altă jertfă, voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită, Cuprinde-va doișpe viței Și doi berbeci și paișpe miei Fără cusur – precum se știe – Cari trebuiesc, de-un an, să fie.


În cea de-a treia zi apoi, S-aduceți, altă jertfă, voi. Această jertfă, pregătită A fi de flăcări mistuită, Cuprinde-va unșpe viței Și doi berbeci și paișpe miei Fără cusur – precum se știe – Cari trebuiesc, de-un an, să fie.


Apoi, în Templul Domnului, Iisus simți-n inima Lui, Un junghi, atunci când a pătruns Și l-a văzut ce a ajuns. Pe cei ce-n Templu se aflau – Pe cei care negoț făceau – Furios, Iisus i-a alungat. Tarabele le-a răsturnat Zarafilor, iar pe acei Neguțători de porumbei, I-a scos afară și le-a zis:


Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.


În fiecare zi, mergea Iisus, la Templu. Mulți veneau Și-nvățătura-I ascultau, Uimiți. Doar preoții cei mari, Bătrânii și-ai lor cărturari, Se sfătuiau, fără-ncetare, Cătând vreun mijloc să-L omoare;


L-a privit țintă-n ochi și-a spus: „Pe față, lumii, i-am vorbit! Așadar, am împărtășit, Învățătura Mea, mereu, În sinagogi și-n Templu. Eu Am cuvântat îndeajuns Și nu am zis nimic ascuns. Întotdeauna, Eu eram Printre Iudei și le vorbeam.


Mult mai târziu, Domnul Iisus, La Templu, l-a aflat și-a spus: „Iată că sănătos tu ești. De-acum, să nu păcătuiești, Să nu te-atingă vreo urgie Și mult mai rău, apoi, să-ți fie!”


Era în prag de sărbătoare, Căci praznicul Iudeilor – Sau praznicul Corturilor –


Pe când îl învăța Iisus, În Templu, pe norod, a spus: „Mă știți și Mă cunoașteți bine. Dar n-am venit Eu, de la Mine; De-aceea spun – și v-am mai zis – Acela, care M-a trimis, E drept și este-adevărat, Dar voi nu-L știți și, niciodat’ Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.


Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!


Plecă Iisus, dar dimineață, Veni la Templu, să dea față, Din nou, cu-acele gloate multe, Nerăbdătoare să-L asculte. Acolo, jos, S-a așezat Și-nvățături, apoi, le-a dat.


Aste cuvinte-atunci, Iisus, În Templu când era, le-a spus – Când împărțea norodului, Cu drag, învățătura Lui. Ședea chiar lângă vistierie, Dar nimeni n-a-ndrăznit să vie, Să-L prindă – cum s-ar fi dorit – Căci ceasul Său n-a fost sosit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa