Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 7:12 - Biblia în versuri 2014

12 Mulțimea, despre El, vorbea Numai în șoaptă. Mulți ziceau: „Este om bun”; alții spuneau: „Duce norodu-n rătăcire”.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Era multă rumoare în mulțime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un Om bun!“. Alții ziceau: „Nu, ci duce mulțimea în rătăcire!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Mulțimile de oameni vorbeau discret despre El. Unii ziceau: „Este un om bun!”. Dar alții susțineau: „Nu! El rătăcește poporul!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Erau multe discuții despre el în mulțime. Unii spuneau: „Este bun”; alții însă spuneau: „Nu, ci înșală poporul”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Iar în mulţime se vorbea mult despre El; unii spuneau: „Este bun”, alţii spuneau: „Nu este, ci amăgeşte mulţimea.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Noroadele vorbeau mult în șoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alții ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 7:12
20 Mawu Ofanana  

Ajunge ucenicului Să fie ca meșterul lui. La fel, ajunge robilor Să fie ca stăpânii lor. Când „Belzebul” este numit Stăpânul casei, negreșit, Cei care sunt în casa lui, Poartă pecetea numelui.


Atunci, gând rău I-au pus și-u vrut Să-L prindă, însă s-au temut De furia noroadelor Care-L credeau Proroc al lor.


„Doamne, iată că am uitat – Acuma doar, ne-am amintit – Înșelătoru-a pomenit Spunând, pe când încă, trăia: „A treia zi, voi învia!”


„De ce Mă numești bun? Mereu, Singurul Bun e Dumnezeu.


Sutașul care a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Speriat, pe Domnul, L-a slăvit, Spunând: „A fost neprihănit Omul Acest, cu-adevărat!”


Era un om evlavios, Om bun și foarte credincios, Un sfetnic al Soborului – Iosif, era numele lui.


Din inimă, omul bun poate, Doar lucruri bune, de a scoate; Însă, cel care este rău, Din inimă – la rândul său – Doar răutăți, are de scos; Căci, din al inimii prinos, Ies vorbele ce le rostește Omul, atuncea când vorbește.”


Mulțimea s-a înspăimântat, Pe Dumnezeu L-a lăudat Spunând: „Azi, marele proroc Este cu noi, în acest loc, Căci Dumnezeu La înălțat, Acuma, când ne-a cercetat.”


Oameni-acei, când au văzut, Minunea care s-a făcut Atunci – sub ochii lor – au spus, În acest fel, despre Iisus: „Este proroc, cu-adevărat! E Cel ce-n lume-i așteptat!”


Când Farisei-au auzit Că, prin mulțime, s-a șoptit, Pe seama Lui, aprozi au pus, Ca să Îl prindă, pe Iisus.


„Nu cumva-n El îți fi crezut?”– Ziseră Fariseii. „Cum? V-ați dus pe-al rătăcirii drum?!


Ei i-au răspuns c-o întrebare: „Nu ești, din Galileea, oare? Tu cercetează – de nu crezi – Și-atuncea, singur, ai să vezi, Că niciodat’, din acel loc, Nu a ieșit nici un proroc.”


„Nu ține, ziua de Sabat, Omul Acel? E foarte greu, Să crezi că, de la Dumnezeu, Sosește El” – unii ziceau. Alții, în schimb, se întrebau: „Un păcătos – un om – cum poate, Astfel de semne minunate, Ca să înfăptuiască, oare?” Și, între ei, fu dezbinare.


De către toți, bine văzut, Era Barnaba, și știut Ca om foarte evlavios, Plin de Duh Sfânt și credincios. Astfel, mulți oameni au venit Și, Domnului, s-au alipit.


Pentru un om neprihănit, Cu greu, poate, s-ar fi găsit Un om, în stare ca să moară, Însă, se poate, bunăoară, Să spun că s-ar găsi, cumva, Să se jertfească cineva, Pentru un om, pentru cel care, Drept binefăcător, îl are.


Pe toate, să le împliniți, Fără ca însă, să cârtiți, Fără vreo urmă de-ndoială Și fără nici o șovăială,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa