Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 6:64 - Biblia în versuri 2014

64 Dar, între voi, precum se vede, Sunt unii care nu pot crede.” Iisus a spus, aste cuvinte, Căci a știut, mai dinainte, Că – între cei prezenți – erau Unii, care nu Îl credeau. De-asemeni, El l-a cunoscut Pe cel, ce-n urmă, L-a vândut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să-L trădeze.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Isus știa de la început cine erau cei care credeau și cine urma să Îl trădeze.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!”. De fapt, Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este acela care îl va trăda.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

64 Dar printre voi sunt unii care nu cred”, căci Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va trăda.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 6:64
20 Mawu Ofanana  

Veni și Simon Canaaneanul Și Iuda, zis Escarioteanul – Acela care L-a vândut.


Voi n-ați crezut în ce spun ele, Căci nu sunteți oile Mele.


Dar El, știind totul, a spus, Ieșindu-le-n întâmpinare: „Pe cine căutați voi, oare?”


Voi nu aveți, precum văd Eu, Iubire, pentru Dumnezeu.


V-am spus că voi M-ați și văzut, Dar – de crezut – nu M-ați crezut.


Auzind vorba Domnului, Mulți, dintre ucenicii Lui, Au zis: „Ceea ce a vorbit, Acum, e de nesuferit. Aceasta este, prea de tot! Cari oameni, să o rabde, pot?”


Iisus, știind că ei cârteau – Când vorbele Îi ascultau – A spus: „Oare, a Mea vorbire, Vă e prilej de poticnire?


Vorbele Lui, Îl părăsiră Mulți dintre cei ce L-au urmat, Până atunci, neîncetat.


„Voi toți sunteți”– le-a zis Iisus – De jos, Eu, însă, sunt de sus. Din astă lume, voi sunteți Și-n lume o să rămâneți, În timp ce Eu, din lume, nu-s.


Acum, totuși, se dovedește Că nu-L cunoașteți. Vă e greu, A crede-așa ceva. Dar Eu, În schimb însă, Îl cunosc bine. Că nu-L cunosc, de aș susține, Aș fi un mincinos apoi, Exact așa cum sunteți voi. Dar Îl cunosc și-adeveresc, Căci Eu, Cuvântul, Îi păzesc.


În acel fel, Domnul vorbește, El care și înfăptuiește Aceste lucruri nevăzute, Care, de El doar, sunt știute, Din veșnicie.” Așadar,


Pe cei pe cari i-a cunoscut, Mai dinainte i-a știut Și-a hotărât ca ei să vie Mai dinainte, ca să fie, Apoi, asemeni chipului Pe care-l are Fiul Lui, Ca între mai mulți frați, astfel, Să poată fi Cel dintâi, El.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa