Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 6:57 - Biblia în versuri 2014

57 După cum Tatăl – care-I viu – Pe Mine, M-a trimis, să viu La voi, și precum dovedesc Că Eu – prin Tatăl Meu – trăiesc, La fel va fi cu orișicine Care Mă va mânca, pe Mine: Prin Mine, are să trăiască.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

57 Așa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

57 Așa cum Tatăl, care este viu, M-a trimis și Eu exist trăind prin El, în mod asemănător se va întâmpla și cu acela care Mă mănâncă pe Mine: va trăi prin Mine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

57 Așa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, [la fel] și cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

57 După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl, şi cel care se va hrăni cu Mine va trăi prin Mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 6:57
19 Mawu Ofanana  

Trăiască Domnul Dumnezeu! Trăiască al meu Domn mereu, Iar Stânca mea cea minunată, Să fie binecuvântată! Mărit să fie Dumnezeu, Căci e mântuitorul meu!


Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”


Petru a zis: „Așa cred eu: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Hristosul, eu gândesc!”


Puțin timp va mai fi trecut, Iar Eu nu voi mai fi văzut, De lume, doar voi veți putea, Atuncea, a Mă mai vedea. Cum Eu trăiesc, și voi – să știți – Asemeni, că o să trăiți.


L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!


Pentru ei, Tată, Mă rog Ție, Căci vreau – ca ei – una să fie, Așa precum Tu ești în Mine – La fel cum și Eu sunt în Tine – Pentru-a putea și ei, apoi, Să fie tot una, cu Noi, Să creadă lumea, ce am zis, Când spus-am că Tu M-ai trimis.


Prin Fiul Său, Dumnezeu vrea Ca mântuire să îi dea, Lumii – acesta-i al Său țel – Nu să o judece, prin El.


Cum Tatăl are viață-n Sine, A hotărât, că este bine, Ca să Îi dea și Fiului, Să aibă-n Sine, viața Lui.


Iisus răspunse: „Nu e greu, Lucrarea Domnului nu-i mare: El cere, de la fiecare, Să creadă-n Cel ce e trimis, De El, la voi.” Cu toți I-au zis:


Afară, căci Eu n-am venit – Din ceruri – să fac voia Mea, Ci să fac voia Celuia Ce M-a trimis aici. Vă zic,


După cum, în Adam, toți mor, Toți au să-nvie – cum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus;


De-aceea, după cum s-a zis – Iar, în Scriptură, este scris – „Omul dintâi, cari s-a numit Adam, când fost-a întocmit, Un suflet viu, a fost făcut.” Un alt Adam a apărut – Al doilea – care, socotit, A fost drept duh și întocmit, Să fie duhul dătător, Apoi, de viață, tuturor.


Într-adevăr, El S-a vădit, Prin slăbiciune, răstignit; Dar prin acea putere mare, Pe care Dumnezeu o are, Acum, mereu, trăiește El. Cu noi, s-a întâmplat, la fel, Căci slabi, în El, ne-am arătat, Dar prin puterea ce s-a dat, De la al nostru Dumnezeu, Tari ne vom ține, tot mereu, Și plini de viață, vom fi noi, Astfel, cu El, față de voi.


Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Căci însuși ei mărturisesc, Atuncea când istorisesc, De ce primire, ne-ați făcut, De felu-n care ați știut Ca, de la idoli, înapoi, Să vă întoarceți, iar apoi, Să Îl slujiți, neîncetat, Pe Cel ce-i viu și-adevărat – Care e singur Dumnezeu –


Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!


Iubire. Iar dragostea Lui, Față de neamul omului – Față de noi – s-a arătat, Chiar prin aceea că ne-a dat, Pe Fiul Său. Singurul Fiu, Al Dumnezeului Cel viu, Venit-a-n lume și astfel, Acuma, noi trăim, prin El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa